Radu Stanca

  

CEA MAI FRUMOASĂ FLOARE

" Ce să-ţi aduc, iubito, de pe mare ? "
O întrebă în şoaptă într-o zi.
" Din insule pierdute-n depărtare
Cea mai frumoasă floare care-o fi. "

Abia se mai zăreşte-acum catargul.
Pe ţărm cu ochii-nchişi şi mîna-n sîn
O fată albă, alb măsoară largul,
Şi-n ochii ei clipeşte-un somn păgîn.

Un an întreg prin insule cu soare
Corabia opri şi strînse-n ea
Morman de flori, căci fiecare floare
Cea mai frumoasă-n felul ei era.

Dar florile, prea multe, într-o seară,
Cu peşti de aur prinşi la subţiori,
Corabia de foc o scufundară,
Şi toţi muriră-ncolăciţi de flori.

Pe ţărm stau două fete-n aşteptare :
" Ce ţi-ai dorit ca dar în acest an ? "
" Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare,
Cea mai frumoasă scoică din ocean. "


THE MOST BEAUTIFUL FLOWER

" What can I bring you, my love, from the sea ? "
He asked her whispering one day.
" From islands lost in the horizon
The most beautiful flower which will be. "

Hardly the mast is  seen this moment.
On the shore, with her hand on  brest
A white girl, whitly looks at the high sea,
And in her eyes is twinkling a heathen sleep.

A full year in sunny islands
The ship has stopped and gathered
Heaps of flowers, because every flower
The most beautiful of its kind was.

But  too many flowers one evening,
With golden fishes caught at underarms,
The ship of fire have dipped,
And everybody died crossed by flowers.

On the shore two girls  are waiting :
" What have you whised as a gift this year for ? "
" I no more remember. I think
The most beautiful shell in the sea. "