Bogdan Popescu

                   

REMINISCENŢE

Pietrele toate păreau nişte păsări,
Ce nu se puteau smulge din pămînt.
Crispate-năuntru, răcneau
La mine,
Zburînd în mine, zburînd.

Şi peştii cu ochii rotunzi şi holbaţi
Tot săreau pe pămînt zbătîndu-se-n gol,
Tot săreau înspre mine ; credeau
Că sunt apă, 
Şoptindu-mi mereu că ei mor...

Frunzele coapte se mai uită la mine,
Cu ochiul hipnotic de şarpe stăpîn
Şi caut, şi caut, şi caut
În van,
În van,
Al Lunii trup şi tărîm...

Şi mîini de lilieci ies din pămînt,
Mi se-agaţă în păr,
Şi caut, şi caut, şi caut
În van,
Lacrima florii de măr...

Limbi de şopîrlă crestate în trei
Mă-mbrăţişează în vînt,
În vînt de-adevăr ascuns, ascuns,
Şi-o inimă bate-n pămînt,
Se-aude, se simte sub talpă,
Şi sunt gelos în van
Pe-un sunet de harpă...


REMINISCENCES

All the stones looked like birds
That were not able to tear themeselves out from the earth.
Cramped inside, they were yelling
To me,
Flying inside me, flying...

And round and staring-eyed fishes
Were jumping on ground, struggling in vain,
Were jumping towars me ; they thought
I am water,
Continuously whispering  they are dying.

The ripe leaves look at me,
With their hypnotic eye of a master snake
And I'm seeking, I 'm seeking, I 'm seeking
In vain,
In vain,
For the body and the realm of the Moon...

And hands of bats are coming out from the earth,
They hang in my hair,
And I'm seeking, I'm seeking, I'm seeking 
În vain,
The tear of the apple flower...

Thrice jagged lizard tongues
Hug me in the wind,
In the wind of hidden truth, 
And a heart is beating in the ground,
It is heard, it is felt under my sole,
And I am vainly jealous
With a sound of a harp...