ÎN VÎRFUL INIMII
Lacrimile copacilor nu pot să cadă
decît dacă le culeg în pumnii mei.
Cine are urechi, cu ele o să vadă
prin ochii pisicii fără clopoţei.
Umblu în vîrful inimii să nu fiu auzit
dar bătăile sale mă dau de gol,
încît lacrimile din pumn mi-au căzut rostogol
şi pădurea e acum un rîu liniştit.
ON TIP OF THE HEART
The tears of the trees can fall
only if I gather them in my fists.
Who has ears, with them will see
through the eyes of the cat without bells.
I walk in tip of my heart not to be heard
but its beatings give me away,
so that the tears in my fists have rolled
and the woods is now a quiet river.
concediu, inteleg, dar poezia e pretutindeni!
RăspundețiȘtergere