Nicolae Labiş

                    

AM IUBIT...

Am iubit de cînd mă ştiu
Cerul verii străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stînci
Ori pădurile adînci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Sa văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăznete rotunde,
Scurgerea cocorilor
Pacea înălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.

Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.

M-a înfiorat ades
Tot ce gîndurile ţes :
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei...

Toat-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie.


I HAVE LOVED...

I have loved since I am
The clear summer sky,
The unbraided willows,
The rainbow on the rocks
Or the deep forests
Under the white frost.
I have enjoyed on the plains
Watching the fairies,
Or on top of the mountains
The play of round thunderbolts,
The passing of the cranes,
The pace of the heights,
The majesty of the pines
Full of lint of the clouds.

I have loved the pure love,
Red flower on the mouth
And burning wound in the heart.
In the eyes pure snows
In the chest unceasing voices.

Often I was thrilling at
The weaving of the thougths :
On the ice of the pages
Quickly dances, swinging,
From the strings of the bow,
The idea arrow.

All this majesty
Was given to us
From eternity.