29.07.2012

Emil Botta



LA FRUMUSEŢEA EI

Dincolo erai de clarul stelelor
şi luna, sfioasă, te urma.
O, cu mult mi frumoasă era
cristalina, lacrima ta !

Fereastra ştie cum ardeai,
ca un lan, ca un val te legănai,
dogoritoru-mi braţ, cum te frîngea,
ca o azimă, aşa te frîngea.

Prin părul tău tremurător
trece temătoare Primăvara.
Încă departe-i Vara. Toamna greu
ca un aur pe frunte-ţi va sta.

Şi Iarnă cîndva de vei fi,
mă voi înfăşura în frigul tău ;
ci fii Primăvară mereu, 
strălucitoare, fii limpede zi.


TO HER BEAUTY

You were beyond the clear of the stars
and the moon, shy, was following you.
Oh, most beautiful was
as clear as crystal your tear !

The window knows how you were burning,
like a field, like a wave you were swinging,
my hot arm, it was breaking you
as you were an azym , so it was breaking you.

Through your shivering hair
timidly the Spring is passing.
The Summer is still far. The Autumn heavily
like a gold will stay upon your forehead.

And if you  ever will be Winter,
I shall wrap up in your cold ;
let you be Spring forever,
brilliant, be a clear day. 

Un comentariu:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...