Alexandru Andriţoiu

  

DE DRAGOSTE

O, mai cu seamă seara te iubesc,
cînd lucrurile par nedesluşite,
cînd porţile se-nchid c-un ritm firesc
şi iedera începe să palpite,

cînd arborii-s mai tainici şi mai mari
şi cînd se-aud fîntînile mai bine,
îmbucură-mă ! Fie să apari,
chiar de vei trece-n oră fără mine.

Arată-mi-te iarăşi respirînd
ca apele de lună îmbiate.
Un strop de mări în ochi mi s-a răsfrînt,
căci mări şi lacrimi sunt la fel, sărate.

Adu-ţi aminte de un biet dactil,
de un fragment fragil de poezie
pe care ţi l-am strecurat, subtil,
pe un pătrat lunatic de hîrtie.

E seara dulce ca un elixir
şi arborii par turnuri lungi de pace,
iar cerul, ca hlamida de emir,
mai străluceşte, vrînd să ne împace.

O, mai cu seamă seara te iubesc,
femeie, ce-ai rămas, în ani, departe.
Citesc şi mă citeşti, şi te citesc,
şi-mi stai ca semnul de mătase-n carte.


OF LOVE

Oh, especially in the evening I love you,
when  the things become unclear,
when the gates are naturally  closing 
and the ivy begins to thrill,

when the trees are misteryous and higher
and the fountains are better heard ,
cheer me up ! May you appear,
even if you will pass in time without me.

Show you to me again breathing
like the water lured by the moon.
A drop of sea  has reflected in my eyes,
because seas and tears are salty.

Recall in your mind a poor dactyl
a frail piece of poetry
which I have subtly slipped to you
on a moony square of paper.

The evening is sweet like a balm
and the trees look like high towers of peace,
and the sky, like the mantle of a king,
is still shinning, to comfort us.

Oh, especially in the evening I love you,
women who has remained, for years, far away.
I read and you read me, and I read you,
and you stay like a silk marker in my book..