Elena Armenescu

 

UNDE NIMENI NU ÎNTREABĂ

Aici, este un timp şi un loc
Unde nimeni nu întreabă
De casa sufletului

I s-o fi spart un geam, ultimul uragan ia smuls acoperişul ?
Camera de primit oaspeţi
În jilţurile înserării
La rotunda masă
A ducerii în întrebare şi uimire
Se mai deschide ?


WHERE NOBODY ASKS

Here is a time and a place
Where nobody asks
Of the house of the soul.

Has a window of it broken, has  the last hurricane snatched its roof ?
The room where the guests are received
In the arm chairs of the evening
At the round table
Of  leading into question and wonder
Is it still opened ?