TRECUT-AU ANII ... Trecut-au anii ca nouri lungi pe şesuri Şi niciodată n-or să vie iară, Căci nu mă-ncîntă azi cum mă mişcară Poveşti şi doine, ghicitori ,eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, Abia-nţelese, pline de-nţelesuri - Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri, O, ceas al tainei, asfinţit de sară. Să smulg un sunet din trecutul vieţii, Să fac, o, suflet ca din nou să tremuri Cu mîna mea în van pe liră lunec ; Pierdut e totu-n zarea tinereţii Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri, Iar timpul creşte-n urma mea...mă-ntunec ! HAVE PAST THE YEARS... Have past the years like long clouds in the plains And they will never come again, For they do not enchant me as they used to do Stories, songs, riddles, superstitions, Which my child forehead have enlighted, Hardly understood, full of meanings - With your shadows vainly wrap me Oh, hour of mystery, dusk of evening. To tear out a sound from the past, To make you, oh, my soul, to thrill again My hand on my lyre in vain I slip;
Everything is lost at the horizon of my youth Silent is the sweet mouth of other years, And time are increasing behind me...I'm getting dark!
MEMENTO MORI Să scrii în fiecare zi iată un mod de a te ruga a trecut o zi şi nu ţi-ai scris pagina memento mori aşează-te şi scrie oriunde oricînd nu aştepta Inspiraţia fă-ţi zilnic rugăciunea îţi strigă Stendhal.
MEMENTO MORI Write everyday here's a way of praying a day has passed and you have not written your page memento mori sit down and write wherever whenever don't wait for Inspiration do your daily prayer cries to you Stendhal.
În glas au aiurări de liră, Pe frunţi - un răsărit de zori ; La şipot unde poposiră, S-au adunat privighetori...
Iar zeul dragostei, April, Din două guri făcea o floare Şi fiecare sărutare O saluta din crengi, c-un tril.
Visînd, cei doi îndrăgostiţi Tot repetau în suflet cîntul ; Atunci, din fundul văii, vîntul, Văzînd cît sunt de fericiţi,
S-a strecurat în crengi tiptil, Mişca un ram, zîmbea în soare, Şi-i îngropa subt colb de floare, Cu-n rîs zburdalnic de copil.
APRIL They have deliriums of a lyre in their voice, On their foreheads - the rising dawn ; At the fountain where they halted, There have gathered nightingales... And the god of love, April, Of their mouthes was making a flower And every kiss Was cheering with a trill. Dreaming, the two lovers Were repeating the song in their soul ; Then, from the bottom of the valley, the wind, Looking at their happiness, Have softly stealed among the branches, Was moving a branch, laughing in the sun And burying them in the dust of flowers, With a playful childish loughter.
CORABIA CU OAMENI MOHORÂŢI Orice clipă e singură. Însă în clipa de chin devenirea îngheaţă : din ea, nevăzută, o parte ameninţă timpul, ca un aisberg cu trupul în apă. Exilată în mijlocul mării e lacrima : - cum să coboare pe-o scăndură-n port ? Ca soldaţi ai azurului, nu ai ţărânii, se resfiră pe ţărmuri matrozii. Sărutându-le buza crăpată şi veştedă, până şi mamele lor înlemnesc şi se apără. Preajma lor e sărată ca-mprejurul atolilor palizi. Însă nu din vestminte şi barbă le picură sunetul morţii : ei înşişi rodesc disperare, - şi liniştea lor pune solzi pe jumătatea cu sâni a sirenei. Oare ei, coborând de pe nava lunatică, grei şi tăcuţi, vor călca - într-o zi - pe uscat cu surâsul pe buze, cu braţe întinzându-se lacom spre oameni ? O să ia, oare, foc, zguduindu-le inima, sângele lor, mohorâtul ? La cei care-ntreabă-i răspunsul . Dar încă-i nevoie de poeţi - ca să-l murmure timpul.
THE SAD PEOPLE SHIP Every moment is lonely. Yet in the moment of pain the becoming freezes : from it, invisible, a part threatens the time, like an iceberg, with its body in the water. Banished in the middle of the sea the tear is : - how to get down on a board in the port ? As soldiers of the blue, not of the earth, spread on the shore the sailors. Kissing their chopped and withered lips, even their mothers harden and defend theirselves. Their neighborour is salty like the neighbour of the pale atolls. But not from their coats and birds drops the sound of death : they themselves generate despair, - and their silence puts scales on the brested half of the mermaid. Will them maybe, geting down from the moony ship, heavy and silent, step - one day - on the ground with a smile on their lips, with their arms greedyly holding towards the people ? Will , maybe, their blood, the sad, set to fire, shaking their heart ? At those who ask is the answer. But yet it is need of the poets - to whisper the time.
Numai tu pentru mine acolo, departe, în răspîntia știutelor drumuri întîrziind, așteptînd cu stelele și cu fiecare anotimp să mă deslușesc dinspre bănuitele zări - de veghe, sub cer, numai tu.
O,înaintea mea, frumoasă și tainică, faptură care atît m-ai visat încat ochii ți s-au făcut ferestre și fiecare suspin un dor, ca un vultur, rotindu-se ! O,maifrumoaso decît toate iubirile mele !
Numai tu sfințind clipele, înmiresmîndu-le cu numele meu, luminînd nopților cu lacrima, numai tu, singura, m-ai găsit la marginea întrebarilor. Și cearcanele privirilor mele le-ai luat sub priviri.
O,cum te aduni peste mine cu înaltul și cum întinerești și mă naști de gînd înalt și mă legeni cu aerul și adorm și cresc sub inima ta iar, și de jur împrejur cîmpia faptelor tale...
Numai tu în fiecare clipă acolo, așteptînd - statuie în uscată răspîantie - și pleacă din tine anotimpurile, păsări din șoaptele tale și eu nu mai sosesc, iar tu întîrzii în veghe, rădăcină de dragoste...
ONLY YOU
Only you for me, there, far away, at the cross of the known roads delaying, waiting with the stars and any season, me to come from the suspected horizon, on the watch, under the sky, only you.
Oh, in front of me, beautiful and misterious, creature who so much has dreamed me as your eyes became windows and every sigh a desire, like an eagle, turning round ! Oh, the most beautiful of my loves !
Only you sanctifying the moments, giving them the scent of my name, lighting the nights with your tears, only you, the one, found me at the edge of the questions. And the circles of my eyes you took under your eyes.
Oh, how you gather yourself over me and how you get younger and give birth to me from the high thought and rock me in the air and I fall asleep and grow under your heart, and around me lies the plain of your deeds.
Only you every moment there, waiting - a statue in the arid cross - and from you go the seasons, birds from your whispers and I don't come anymore, and you delay into your vigil,a root of love...
Într-o încăpere ca toate celelalte, Amenajata cu plafon zdravăn, Ne întrecem la sărituri în înălţime.
Ştim precis Că nu poate sări nimeni Mai sus decât tavanul, Să fie şi Dumnezeu, Asta din cauza gravitaţiei Care ne trage mereu în jos, Încă din cele mai vechi timpuri.
Dar continuăm Cu o îndârjire diavolească, Pentru că nu putem sta altfel Când avem în noi geniul înălţimii, Ca peştii zburători Dorul aripilor adevărate. Zi şi noapte continuăm În plafonul nostru scund.
Cel mai sprinten, Care are muşchii cei mai oţeliţi, mai dresaţi Şi stăpâneşte cel mai bine Legile avântului Ia şi cele mai multe pocnituri în cap.
CONTEST
In a room like others, Provided with solid ceiling, We are competing at high jump.
We know precisely That nobody can jump Beyound the ceiling, To be God, This because of the gravitation That pull us down From the oldest times.
But we continue With devilish ambition, Because we can't otherwise Having in us the genius of the highness, As the flying fishes Have the nostalgy of the true wings. Day and night we proceed In our low ceiling.
The most agile, With the most steeled muscles, the most trained Mastering best The lows of the enthusiasm Gets the most strokes in his head.
Pe masa mea, un pui de căprioară Prietenos deschide ochii puri. Și dacă în poiană o să moară, De glonț rănit, un frate din păduri, Și dacă la izvoare o să plîngă, Cu botul ud de sîngele prelins, Știu bine: nici o moarte n-o să frîngă Căprița liniștită cu trup nins. Ce clar privește ! Parcă înțelege Că umblu să-i fur taina într-un vers. Dar care vers veni-va să mi-o lege Cum stă oprita-n suflet și în mers ? Cu capul mic si fin lăsat de-o parte, Ciulind ușor urechile de ciută, Pîndește cum pîndesc după o carte Făptura ei necunoscută... Și zile fug, și trece an de an... Îmbătranesc...și-un pui de căprioară Deschide mari doi ochi de porțelan Din lumea unde moartea nu omoară. THE PORCELAIN SHE DEER On my table a little porcelain she deer Friendly opens his pure eyes. And if in the glade will die Wounded by a bullet a brother from the forest And at the spring will cry With his mouth wet with blood, I know : the death will never win The quiet snow-bodied she deer. How clearly she looks at me ! As she would understand That I want to steal her secret in a verse. But what verse can describe her, Stopped in her breathing and in her walking ? With her little and delicate head inclined Lightly pricking up her ears Is on the watch while I try to catch Her unknown creature... And days are running, and year by year is passing... I'm getting old...but a little she deer Widely opens two porcelain eyes From the world where the death doesn't kill.
Ce singurătate să nu înțelegi înțelesul atunci cînd există înțeles.
Și ce singurătate să fii orb pe lumina zilei, - și surd, ce singurătate, în toiul cîntecului.
Dar să nu-nțelegi cînd nu există înțeles și să fii orb la miezul nopții si surd cînd liniștea-i desăvîrșită, - o, singurătate a singurătății !
HIEROGLYPH
What a loneliness not to understand the meaning when it is a meaning.
And what a loneliness to be blind in the middle of the day,- and deaf, what a loneliness, in the middle of the song.
But not to understand when it is no meaning and to be blind in the middle of the night and deaf when the silence is perfect,- oh, loneliness of the loneliness !
Prezentul cu scînteia lui nu poate Să lumineze-abisurile toate Și veșnicul amurg din noi. Din cînd în cînd doar ies din adîncime Ca niște vietăți din fund de mări Necunoscute amintiri Ce parcă nu sunt ale noastre, Fragmente dintr-o viață pe care n-am trăit-o, Crîmpeie care-ncearcă zadarnic să se-adune : un braț, o țeastă, lacul unui ochi cu nuferii pe care nu-i cunoaștem Și-o luntre ce ne cheamă cu vîslele de vis.
În marii munți de-ntunecime Sunt osîndit să sap necontenit : Ce voi găsi în adîncime, Comoara unui gînd nemărginit Sau vechea stearpă-ntunecime ?
Dar dacă noaptea mă va birui Și negre avalanșe grele Din muntele cel mare se vor rostogoli Și mă vor nărui cu ele ?
Trecutul meu și alte trecuturi și mai vechi Ca niște continente scufundate Sub suflet stau necercetate Cu urme anonime și stravechi : Sunt vise ale stîncii ancestrale, Sunt amintiri din viața mea de plantă, Fior de viermi și nostalgii astrale ( Și poate-o tainică prefigurare A vieții mele viitoare ).
Dezgrop în mine rădăcina lumii ; În pieptul meu ce amintire grea ! O urnă-n care veacuri de vis și-au pus cenușa, Luna sau inima mea ?
WE ARE MOSTLY MADE OF NIGHT
We are mostly made of night.
The present with its sparkle can't Lighten the eternal twilight within us. Sometimes are rising from the depth As creatures from bottom of the sea Unknown memories Which seem ours not to be. Fragments of a life that we didn't live, Peaces that try in vain to gather : An arm, a head, the lake of an eye With water lilies that we don't know And a boat that calls us with its dream oars.
In the big mountains of dark I am punished to continuously dig. What shall I find in the depth, The treasure of an unlimited thought Or the ancient , sterile darkness ?
But if the night will defeat me And black, heavy avalanches From the big mountain will fall And crumble me away ?
My past and other more ancient pasts Like plunged continents Under my soul unknown stay, With anonymous and ancient traces ; They are dreams of the ancestral rock, They are the memories of my vegetable life, Thrill of an worm and astral nostalgia. (And maybe a secret premonition Of my future life ).
I dig out from inside the root of the world ; A heavy memory in my chest ! An urn in which centuries of dreams have put their ashes, The moon or my heart ?
Sunt piatra care se rostogolește. Am fost la bîlciul proorocilor și m-am tăvălit prin iarba dresorilor de vorbe. Știu durerea din ochii întorși să-și înghită lacrimile.
Apa s-a mai zbenguit printre păstrăvi. Vîntul a mai zăbovit pe la porți. Te-ntorci în tine. Te închizi în morți. Ești piatra care se rostogolește.
ABYSS
I am the stone that is rolling. I have gone at the prophets' fair and I have trundled myself over the grass of the word trainers. I know the pain in the eyes turned to swallow their tears.
The water played among the trouts. The wind delayed by the gates. You return inside yourself. You close yourself into the dead. You are the stone that is rolling.
Oamenii bogaţi au făcut icoane, catapetezme-aurite şi strane, însă Dumnezeu n-a venit în locul astfel îngradit.
Bogaţii stăteau groşi, împovăraţi - şi se uitau la sfinţii frumos îmbrăcaţi. In vremea asta, Dumnezeu zbura-n copaci, făcându-i să-nflorească. Fugea la săraci, cerându-le mămăligă şi ceapă. Era când câmpie verde, când apă. Alteori se facea mic şi s-ascundea în floarea de finic, ori se-apuca să crească-n păpuşoaie, s-ajute furnicile la muşuroaie, să dea pământului mană şi ploaie.
Avea atâtea de făcut Dumnezeu, şi oamenii îl plictiseau mereu, cerând unul pentru altul rău. Îi auzea srigând mereu : " Pământul meu..." Îi vedea punând semn de hotar, ciopârţind, împărţind minunatul dar.
Atunci se supăra. Pornea furtuna. Cu secetă şi ploaie-ngheţata lovind întruna, se făcea mare şi înfricoşat, ca muntele cu păduri îmbrăcat. Până venea o pasăre la el. Codobatura sau un porumbel, şi spunea : " Doamne, mi-a cazut puiul jos. Zi sa se facă iarăşi frumos, să răsară soarele şi să-l găsesc..."
" Facă-se voia ta, sol păsăresc..." Şi Dumnezeu punea fulgeru-n teacă şi s-apuca alte lucruri să facă. GOD The rich men have done icons, golden beads and altars, altough God hasn't come in the place so fenced. The rich was staying thick,overloaded, and was looking to the well-coated saints. Meantime, God was flying in the trees, making them bloom.Was runnig to the poor, asking them maize and onion. He was sometimes a green field, sometimes water. Sometimes he made himself little and he hade in the humble flower, or he grew in the maize, help the ants at their hills, give to the earth richess and rain. So many things has to do God, and men bothered him again and again, asking to harm the others. He heard them crying :" My ground..." He sow them putting boundary to it, chopping, dividing the wonderful present. Than he was upset, began the tempest, beating with drought or frozen rain, he grew huge and scary, like the mountain covered with forests. Untill a bird came to him. The wagtail or the pidgeon, and said : " God, my little has fallen down. Say to be fine again, to rise the sun and find him..." "Be as you wish, birdy messenger..." And God put the lightning in his case and began to do other things.
ÎNTRE ORFEU ȘI HRISTOS Pentru că a văzut, ochiul meu a murit. Lacrima : piatră funerară Pe mormîntul ochiului meu. Va veni alt cer. În altă lume se va deschide Ochiul meu, dînd piatra la o parte.
BETWEEN ORPHEUS AND CHRIST Because it has seen, my eye has died. The tear : the funeral stone Over the grave of my eye. Another sky will come. In other world it will open my eye, putting the stone aside.
Durere limpede, moartea m-a-ntors În braţele tale supus, aproape copil. Tu nu ştii dacă trebuie să mulţumeşti Sau să plîngi Pentru fericirea aceasta, Mamă. Trupul meu, dezghiocat din taină, Este numai al tău. Dulci lacrimile tale îmi picură pe umăr Şi mi se strîng cuminţi lîngă claviculă. Ce bine e ! Neînţelesele peregrinări şi cuvintele, Ucenicii de care eşti mîndră şi care te sperie, Tatăl, bănuitul, nerostitul, veghind, Toate-s în urmă. Liniştită de suferinţa-nţeleasă Mă ţii în braţe Şi pe furiş Mă legeni uşor. Leagănă-mă, mamă. Trei zile numai sunt lăsat să m-odihnesc, În moarte şi în poala ta. Va veni apoi învierea Şi din nou nu-ţi va mai fi dat să-nţelegi. Trei zile numai, Dar pînă atunci Mi-e atît de bine În poala ta coborît de pe cruce, Încît, de nu mi-ar fi teamă că te-nspăimînt, Lin mi-aş întoarce gura Spre sînul tău, sugînd. PIETA
Clear pain, the death returned me In your arms subdued, almost a child. You don't know whether to thank Or cry For this hapiness, Mother. My body, unshelled from mystery, It's all yours. Sweet your tears are dropping onto my shoulder And they gather quietly near my collarbone. How good is it ! The not undrestood wanderings and the words, The disciples of whom you are proud and scared, The father, the suspected, the untold, watching, All are gone now. Quiet with the understood suffering, You hold me in your arms And in secret You are swinging me easily. Swing me, mother. Only three days I am let to rest In the death and in your lap. Then will come the resurrection And again you will not be given to understand. Three days only, But until then I'm so well In your lap down from the cross, That, if I wouldn't be afraid that I could frighten you, I would slowly turn my mouth Towards your breast, sucking.
CONTEMPORAN Nu mă-nspăimântă cerul, nici pământul, Pe unul calc, pe cellalt îl străpung. Sunt slab, sămânţă care-o suflă vântul Pe stepele vieţii îndelung. Dar el mă suflă unde vreau s-ajung ! Chiar dacă eşti la infinit de mine, Dar ştiu că eşti şi-ţi cat Împărăţia, Nu-mi mai trăiesc în van nimicnicia. O, Doamne, sunt contemporan cu Tine, Şi sunt contemporan cu Veşnicia. CONTEMPORANEOUS I'm not afraid of the sky, neither of the earth, On one I walk, the other I strike through. I'm weak, a seed which the wind is blowing, On the plains of the life a long time. But it blows me where I want to go ! Even if You are at the infinite from me, I know You are and I look for Your Kingdom, I don't live in vain my nothingness anymore. Oh, God, I'm contemporaneous with You, And I'm contemporaneous with the Eternity.
Inflorește, Doamne, sufletul meu, Cum înfloresc salcîmii și mălinii, Înapoiază-mi credința iar, Cum întorci zborul păsărilor călătoare. Muncește-ntreaga suferința mea, Cum în trupul morților rodește plugul, Apoi înalță gîndul pierdut, Fluture în floarea cerului, Și pregătește-mi sfîrșit înseninat, Ca asfințitul blajin de azi.
PRAYER
Flower, God, my soul, As the Robinia trees blossom, Return to me my faith, As you make return the migratory birds, Work all my suffering, As the plough fruits in the dead men' body, Then rise the lost thought, A butterfly in the flower of the sky, And prepare for me a serene end, Like the gentle sunset of this day.
Stăpîne, slăvile ți le-ai deschis, Mă-ntrebi ce vreau și, uite, eu îți cer Să-mi fie gîndul floare de cais, Și limpezi ochii, să privesc spre cer ; Aprinde-n pieptul meu o nouă stea Ca să mă ardă, bulgăre de foc, Și-o maîna dă-mi, s-o țin în mîna mea, Ca pe-un buchet sfințit de busuioc.
PRAYER
Lord, You opened your heavens, You ask me what I want, and here, I ask you My thought to be an apricot flower, And my eyes clear, to see the sky; Light in my chest a new star, To burn me, ball of fire, And give me a hand to take in mine, Like a saint bunch of holy basil.
Nu pot s-ajung la tine, Doamne ! Dar știu c-auzi cum gem, cum plîng. Cum fură primaveri si toamne, Eu sub lumina ta mă sting.
Zadarnic mă strapunge fierul, Zadarnic prind a mă certa, Că nu mi dat ca să văd cerul Prin gaura din palma ta. Stnîd lîngă viforul răscrucii, nu știu cu sufletul meu ce-i : Sunt hoțul cel din dreapta crucii Sau hoțul cel din stînga ei...
I CAN'T COME UP
I can't come up to You, God ! But I know that You hear when I weep. As the springs and autumns have past, I pass away under Your light.
In vain the iron stabs me, I reprove myself in vain, I have no chance to see the sky Through the hole in Your hand.
Staying by the storm of the crossroad, I don't know what is my soul : I am the thief on the right side Or the thief on the left side...
TRAGERE LA SORŢI Tragem la sorţi cu inima smulsă dintr-un străin. Martorul întreabă : cap sau pajură ? Nici cap, nici pajură, răspunde corul antic. Inimă, pur şi simplu. Inimă pe toate feţele ? Inimă pe toate feţele ! Şi unde este Omul cu M mare ? Unde să fie ? În moarte. Dacă trageţi la sorţi cu inima lui unde vreţi să fie ? Omul cu M mare se află în moartea cu m mic. CASTING LOTS We are casting lots with the heart torn off from a stranger. The witness asks : pitch or toss ? Neither pitch, nor toss, answers the antique chorus. Only heart. Heart on all the sides ? Heart on all the sides ! And where is the Man with capital M ? If we are casting lots with his heart where do you want him to be ? The Man with capital M there is in the death with minute m.
Ultima viaţă - din câte petrecem aici, întru lumina singurei vieţi - fie-ne sunet !...Când orele nopţii sucombă ca lire de aur,
insule tandre când saltă ca triluri în gura vulcanilor tineri, şi când sacrele numere bântuie-n lucruri uşor, ca un viscol melodic, -
ce altă formă, scutită de carne, mai poate s-anunţe iubirea ? Căci nu muzica - dulce ocazie numai - ci-o stare mai pură a lumii
fulguie adesea prin orice fiinţă. Atunci omenescul din noi e răpit brusc în lumină. Şi-un alt element al delirului care ne umple,
mult mai subtil decât aerul, bate cu pumni delicaţi în auzul divin, veşnica pândă ce-n spatele-atâtor auzuri e fără pereche.
Nu întreba despre cel ce ne-aude ! Destul e că noi împreună-l mişcăm, singuri, în timp ce din spiţele Ursei îl picură numai tăcerea. THE LOVE AS SOUND The last life - from those we carry here, in the light of the unique life - let be sound for us !...When the hours of the night are dying as golden lyres, when tender isles are leaping like trills in the mouth of the young volcanos, and when the sacred numbers are hounting inside the things lightly, like a melodious storm, - what other form, fleshless, can announce the love ? Because not the musik - sweet occasion only - but a purer state of the world are often snowing through every beeing. Than our human is carried off in the light suddenly. And another element of the delirium that fills us, more subtle than the air, beats with delicate fists in the divine hearing, the eternal watch that behind so many hearings is earless. Don't ask about those who listen to us ! It's enough that we together move him, by ourselves, untill from the spokes of the Bear only the silence is dropping him.
PSALM DRAGOSTEI E încă în mine greul pietrelor, dintre cari m-am ridicat când zi s-a facut. Dragoste, împrumută-mi tu uşurinţa cu care norii albi umblă-n azur peste abisuri şi graţia fara fiinţă a verdelui frunzelor. Sunt încă în mine greul pământului şi deznădejdea lutoasa. În mine tânguitoarele nopţi. Neguri mai stăruie-n gând şi tălpile fără de voie mai prind rădăcini pe drumuri neprietenoase. Din trecut câteodată mai vine un vînt. În ceasurile desprimăvărării , dragoste, în ceasurile-acestea, ce singură tu le numeri, caci numai tu nu ai amintirea marilor întunecimi, fă să uit cumplita povară a văzduhului negru, ce-l port pe umeri, şi da-mi tăria de-a suporta bucuria eliberării. PSALM TO LOVE Yet it is inside me the weight of the stones, from which I have rised when the day has come. Love, lend to me the easiness the white clouds walk in the blue and over the abyss and the grace without existence of the green of the leafes. Yet there are inside me the weight of the earth and the earthly despair. Inside me the weeping nights.
Darkness there is in my mind yet and my soles unwillingly get roots on hostile roads. From my past sometimes comes a wind. In the hours of the spring, love,in these hours, that only you count, because only you don't have the memory of the great darkness, make me forget the terrible weight of the black air, that I carry on my shoulders, and give my the power to bear the joy of the release.
ALERGAI PESTE SĂRUTUL APEI Alergai peste sărutul apei ca o pasăre peste valuri, aripi la umeri şi glezne, la încheieturi de taină flori limpezi. De aerul veşmintelor tale m-am prins, uşor ca un abur. Trupul meu transparent de dor. O, cum ne înghiţea adîncul înalt. Prinde-mă, spuneai, prinde-mi sufletul, respiră-mă, spuneai, respiră-mi tăcerile, intră în mine ca într-o catedrală de aer, preot al ascunselor semne. Alergai, zburai - cerul ardea cu patimă - şi eu în preajma ta eram de flacără, iar dedesubt marile cîmpii elysee... YOU WERE RUNNING OVER THE WATER KISS You were running over the water kiss, like a bird over the waves, wings at the shoulders and ankles, at the joints of mystery clear flowers. Of the air of your clothes I caught, light like a vapour. My body trasparent with desire. Oh, how the high deep sollowed us. Catch me, you said, catch my soul, breathe me, you said, breathe my silences, enter into me like in a cathedral of air, priest of the hidden signs. You were running, flying - the sky was burning with passion - around you I was a flame, and below the great plains Elysee...
OCHIUL ÎNCHIS Nu îndrăznesc să-nchid o clipă ochii de teamă să nu zdrobesc între pleoape lumea, să n-o aud sfărîmîndu-se cu zgomot ca o alună între dinţi. Cît timp voi mai putea fura din somn ? Cît timp o voi mai ţine-n viaţă ? Privesc cu disperare şi mi-e cîineşte milă de universul fără apărare ce va pieri în ochiul meu închis. THE CLOSED EYE I don't dare to shut my eyes for a moment for fear of crushing between the eyelids the world, of hearing it breaking with noise like a nut between the teeth. How long could I steal from the sleep ? How long shall I keep it alive ? I am watching with despair and I feel pity like a dog of the universe without defence that will perish in my closed eye.
fără memorie n-am să-mi amintesc funia spuse spînzuratul am să port în nări mirosul florii de măr n-am să-mi amintesc gustul sării spuse înecatul am să duc cu mine soarele coborînd în mare nu voi purta pe corp nici o urmă n-am să simt durerea numai ochii numai ochii carea au aruncat pietrele
without memory I shall not remember the rope saied the hunged I shall keep in my nostrils the scent of the apple flower I shall not remember the taste of the solt saied the sunken I shall carry with me the sun going down into the sea I shall not bear any trace on my body I shall not feel the pain only the eyes only the eyes who threw the stones
.jpg)
