Nichita Stănescu

SAVONAROLA

Mi se-arătă Savonarola care-mi zise:
Să ardem copacii pe rugul vanităţilor,
să ardem iarba, grîul, porumbul,
ca să fie totul mai simplu!
Să sfărîmăm pietrele, să smulgem
rîurile din albie, ca să fie totul
mai simplu, cu mult mai simplu!
Să renunţăm la picioare,
pentru că mersul e-o vanitate.
Să renunţăm la privire,
pentru că ochiul e-o vanitate.
Să renunţăm la auz pentru că urechea
e-o vanitate.
Să renunţăm la mîini,
ca să fie totul mai simplu, cu mult
mai simplu!
Mi se-arată Savonarola în vis,
ca o rană veche a creierului lumii.
Mi se arată în vis
şi m-am trezit urlînd şi strigînd.




SAVONAROLA

Si mostro a me Savonarola e disse:
Bruciamo gli alberi sul rogo delle vanita,
bruciamo l'erba, il grano, il granturco,
perche tutta sia piu semplice!
Spezziamo i sassi, strappiamo i fiumi
dal loro letto, perche tutto sia
piu semplice , molto piu semplice!
Rinunziamo alle nostre gambe,
perche camminare e una vanita.
Rinunziamo alla nostra vista
perche l'occhio e una vanita.
Rinunziamo al nostro udito perche l'orecchio
e una vanita.
Rinunziamo alle nostre mani,
perche tutto sia piu semplice, molto
piu semplice!
Si mostro a me Savonarola nel sogno,
come una vecchia ferita del cervello del mondo.
Si mostro a me nel sogno
e mi sono svegliato gridando e urlando.



SAVONAROLA

Savonarola showed to me and told me:
Let's burn the trees on the pile of vanities,
let's burn the grass, the wheat, the maize,
so that everything were more simple!
Let's break the stones, let's tear the rivers
out from their bed, so that everything
were more simple, much more simple!
Let's give up our legs,
because walking is a vanity.
Let's give up our look,
because the eye is a vanity.
Let's give up our hearing because the ear
is a vanity.
Let's give up our hands,
so that everything were more simple, much
more simple!
Savonarola showed to me in my dream,
like an old wound of the world brain.
He showed to me in my dream,
and I woke up howling and crying. 

Valeriu Butulescu

TESTAMENT

Alte bunuri nu am

cîteva cărţi

şi această planetă

inima

n-o-nchideţi iar

în urne

aruncaţi-o

în urma plugului

să bată iar

în unduiri de spice

în creierul roşu al lubeniţei

să cugete dulce

cu braţe de iederă

iar să iubească.

TESTAMENTO

Altri beni non ho

pochi libri

e questa pianeta

il cuore

non lo chiudete ancora

nelle urne

gettatelo

dietro l'aratro

per battere ancora

nel ondeggiar delle spighe

nel cervello rosso del cocomero

pensar dolcemente

con braccia di edera

amare ancora

LAST WILL

Another goods I have not

a few books

and this planet

the heart

do not close again

in the urns

throw it

behind the plough

to beat again

in the waving of ears

in the red brain of the water melon

to think sweetly

with ivy arms

to love again

Mircea Ivănescu

frunze

aş vrea să mă aşez pe marginea trotuarului
să aştept să se facă noapte la capătul străzii - singurătatea  mea de acuma mai are
ceva la fel cu cea din copilărie
cînd nu ştiam că trece pentru totdeauna
vremea? nu se poate răscumpăra
cu nimic vremea de atunci? nu mai rămîne
adevărat nici un gest, chiar aşezat
pe stradă cu capul în mîini?
şi lumina care se spulberă pe obiecte
şi obiectele se fac frunze
şi se fac frunze.



foglie

vorrei sedermi sul margine del marciapiede
aspettare che si faccia notte alla fine della strada - la mia solitudine d'ora ha ancora
qualsiasi di comune con quella dell'infanzia
quando non sapevo che il tempo
passa per sempre? non si puo riacquistare
per nulla il tempo passato? non rimane 
vero nessun gesto, persino seduto
nella strada con la testa nelle mani?
e la luce che si dissipa sui oggetti
ed i oggetti diventano foglie
e diventano foglie.



leaves

I wish to sit down on the edge of the pavement
to wait to come the night at the end of the street -has my loneliness of now still 
something in common with that of my childhood
when I did not know that the time 
passes for good? it is not possible to redeem
the time of once? no gesture
remains true, even sit
in the street with my head in hands?
and the light which scatters on the objects
and the objects become leaves
and become leaves.

Grigore Vieru

O CEAŢĂ CALDĂ

Unde sunt frunzele
Hrănite cu sîngele
Dragostei noastre?!
Unde e sîngele verde
Al frunzelor tinere?!

Şi apele unde sunt
Limpezi de sufletul nostru?!
Şi sufletul unde e
Limpezit de tremurul de ape?!

Unde e pasărea
Trezită în zori
De şoaptele dragostei noastre?!
Unde e dragostea noastră
Trezită în zori
De-al păsării cînt?!

O ceaţă caldă de frunze
Alunecă printre arbori
Şi eu de ea mă lipesc, iubito,
Precum atunci, precum atunci -
De făptura ta somnoroasă.



UNA NEBBIA CALDA

Dove sono le foglie
Nutrite del sangue
Del nostro amore?!
Dove e il sangue verde
Delle giovani foglie?!

E le acque dove sono
Chiare della nostra anima?!
E l'anima dove e
Chiarita dal tremolio delle acque?!

Dov'e l'uccello
destata all'alba
dai bisbigli del nostro amore?!
Dov'e il nostro amore
destata all'alba
del canto dell'uccello?

Una nebbia calda di foglie
scivola tra gli alberi
ed io adderisco ad essa, amore,
come allora, come allora -
al tuo essere assonnato.



A WARM MIST

Where are the leaves
Fed with the blood
Of our love?!
Where is the green blood
Of the young leaves?!

And the waters where are they
Clear by our soul?!
And the soul where is it
Cleared by the tremble of the waters?!

Where is the bird
Woken at dawn
By the whispers of our love?!
Where is our love
Woken at dawn
by the song of the bird?!

A warm mist of leaves
Slides among the trees
And I stick to it, my love,
as then, as then -
to your sleepy being. 

Gellu Naum

SORA FÎNTÎNA

Stau singur şi mă uit pe o stradă pustie
stau singur cu buzunarul plin de cîini
stau singur şi ascult foşnetul oaselor
este ca şi cum ar adia vîntul peste un clopot de ceară
dar după primul colţ la prima răspîntie
s-ar putea oricînd să apară cineva învăluit într-o ploaie de lumină
şi va trebui să mă acopere cu mantia lui pentru că
s-ar putea odată cu el să vină o ploaie sau o ninsoare
sau chiar o afurisită de lapoviţă
să ne îngheţe oasele proaspăt spălate
deşi ieri a fost mai frig decît azi

deasupra mea zboară cîţiva porumbei cerşetori
filantropii le-au pus fărîmituri de pîine pe balcoane
şi eu mort demult cu o piatră de moară pe piept
am hotărît în sfîrşit să plec
să pornesc de pildă dintr-un grajd înecat în aburi
să merg aşa pînă la un crîng unde mă aşteaptă sora Fîntîna
să mă reazem acolo de prăbuşirea ei.



LA SORELLA FONTANA

Sto solo e guardo una strada deserta
sto solo con le tasche piene di cani
sto solo e ascolto il fruscio delle ossa
e come se alitasse il vento sopra una campana di cera
ma dopo il primo angolo al primo incroccio
sarebbe possibile apparire ongni volta qualcuno avvolto in una pioggia di luce
e dovra coprirmi con il suo mantello perche
sarebbe possibile che con lui venisse una pioggia o una nevicata
oppure un maledetto nevischio
per congelare le nostre ossa appena lavate
anche se ieri e stato piu freddo che oggi

sopra di me volano alcuni piccioni mendicanti
i filantropi li hanno messo briciole di pane sui balconi
e io morto da tempo con un sasso sul mio petto
ho deciso finalmente di partire
iniziare per esempio da una stalla piena di vapori
camminare cosi fino ad un boschetto dove mi aspetta la sorella Fontana
appoggiarmi la sulla sua rovina.



SISTER WELL

I stay alone and look along a desert street
I stay alone with my pockets full of dogs
I stay alone and listen to the rustle of the bones
it is as the wind would breeze over a wax bell
but after the first corner at the first crossing
it is possible to appear somone wrapped in a rain of light
and he will have to cover me with his mantle  because
it is possible to come with him a rain or a snow
or a damned sleet
to freeze our new washed bones
though yesterday it was colder than today

above me fly some begging pigeons 
the philanthropists have put them crumbs of bread on the balconies
and I dead long ago with a millstone on my chest
I finally decided to leave
to begin for example from a stable full of breathings
to walk so as far as a grove where waits for me sister Well
to lean there upon its ruin.

Eusebiu Camilar

LUNTREA AURIE

Dar nopţile acestea, frumoaso, cum de sunt,
Atît de diafane, din cer pînă-n pămînt?

Pădurile par alge înalte-n clătinări...
Noi ne plimbăm alături pe fundul unei mări.

Lucirile acestea de sus, vor fi fiind
Sau astre, sau meduze prin adîncimi plutind.

De-aseară se zăreşte, cu cîrma spre Apus,
O luntre aurie, deasupra noastră, sus...

Aşa ne urmăreşte, de-aseară, pe-amîndoi:
Stă drept deasupra noastră cînd ne oprim şi noi!

O, poate că din luntrea ce ne ţinteşte-aşa
Într-un tîrziu o scară de raze s-o lăsa,

Şi dacă tu vroi-vei, ne vom sui. Apoi
Cu luntrea aurie vom asfinţi şi noi.



LA BARCA D'ORO

Ma queste notti come sono, bella,
Cosi chiare, dal cielo alla terra?

I boschi sembran alghe alte vacillando...
Noi  insieme al fondo di un mare passeggiamo.

Queste sfaville da su, sarano forse 
stelle o meduse nei profondi galleggiando.

Da ieri sera ho visto ,il timone verso l'Occidente,
Una barca d'oro, sopra di noi andare....

C'inseguie continuamente dalla sera scorsa
Sta diritto sopra di noi quando ci fermiamo!

O, forse che dalla barca che ci mira
Piu tardi una scala di raggi scendera,

E saliremo se tu vorrai.E poi
Con la barca d'oro tramonteremo anche noi.



THE GOLDEN BOAT

These nights, beautiful, how are they
So clear from sky to earth?

The woods seem tall algae twisting...
We walk together on the bottom of a sea.

This shinings up are some stars perhaps
Or jellyfishes floating in the depth.

I saw, the helm towards west
A golden boat drifting above.

It follows us since yesterday night
Stopping when we stop!

Maybe from the boat that aims us
A ladder of rays later will discend,

And if you want we shall mount. Then
With the golden boat we shall set down.

Eugen Jebeleanu

GREBLA

Să fiu o greblă,
o greblă dintr-un fier mai trainic
care în zori şi către seară
purtată de o mînă gînditoare
să pieptene încet pămîntul
şi să descopere
din cine e făcut...



IL RASTRELLO

Che sia un rastrello
un rastrello fatto di un ferro piu forte
che all'alba e alla sera
portata da una mano pensosa
pettini lentamente la terra
e scopri
di chi e fatta...



THE RAKE

Let me be a rake,
a rake made from a stronger iron
which at dawn and at evening
carried by a thinking hand
would slowly comb the earth
and discover
from who is made...

Elena Liliana Popescu

SPUNE-MI

Nu ai crezut
că poţi învinge doar atunci
cînd renunţînd la orice armă,
vei lupta cu propria imagine
pentru eliberarea ta.

Nu te vei mai putea privi
în oglinzile care să te arate
slab sau trufaş,
neînfricat sau laş,
după dorinţă...

Ţi s-a mai spus,
dar nu ai crezut...

În ţara fără de oglinzi,
care îţi va mai fi chipul?
Te vei întreba atunci
încă o dată şi vei afla
dacă vei lăsa răspunsul
să vină de la sine...

Ce vei avea de pierdut
cînd căutarea va fi
singura realitate posibilă?

Care este drumul ?
se-ntreabă cel care merge
fără să ştie, pe singurul drum,
pe care poate s-ajungă.

Unde să ajungă
dacă el este deja acolo,
chiar dacă nu poate încă să ştie
că este cîştigătorul?

Ce competiţie este mai de temut
decît aceea în care tu
eşti singurul concurent îndîrjit?

Dar cum mai poţi lupta
cînd adversarul poartă,
drept amuletă
doar chipul tău?

"Alungă toate speranţele", ţi s-a spus,
pentru a putea să speri cu adevărat!
Dar, spune-mi, la ce mai e bună speranţa
pentru cel care are deja totul?
Sau cunoaşterea drumului de întoarcere
pentru cel care a ajuns?



DIMMI

Non hai creduto
che puoi vincere soltanto quando
rinunziando ad ogni arma,
combatterai contro la propria immagine
per la tua liberazione.

Non ti potrai piu guardare 
negli specchi quali ti mostravano
debole o presuntuoso,
audace o vigliacco,
secondo il tuo desiderio...

Ti e gia detto,
ma non hai creduto...

Nel paese senza specchi,
quale sara il tuo viso?
Ti chiederai allora
ancora una volta e troverai
se lascerai la risposta
venire da se...

Che avrai da perdere
quando la ricerca sara
la sola realta possibile?

Quale e la strada?
si chiede quello che cammina,
senza sapere, sulla sola strada
su quale puo arrivare...

Dove arrivare
se lui e gia la,
anche se non puo ancora sapere
che lui sia il vincitore?

Quale gara sia piu temibile
se non quella nella quale tu
sei il solo accanito concorrente?

Ma come puoi combattere
quando l'avversario indossa
come amuleto
solo il tuo viso?

"Lascia ogni speranza", ti e detto,
per poter sperare davvero"
Ma, dimmi, a che serve piu la speranza
per quello che ha gia tutto?
Oppure la conoscenza della strada del ritorno
per quello che e gia arrivato?



TELL ME

You did not believe
that you can win only 
when quitting every weapon,
you will struggle with your own image
for your liberation.

You will not be allowed to look to yourself
in the mirrors that show you
weak or haughty,
brave or coward,
as you wish...

I was told
but you did not believe...

In the country without mirrors
who will be your face?
Then you will ask yourself
again and you will find
if you will let the answer
come by itself...

What will you lose
when the seeking will be
the only possible reality?

Which is the road?
ask himself he who walks,
without knowing, on the only road
on which he can arrive.

Where has he to arrive
if he is already there,
even if he may not  know
that he is the winner...

What competition is more dreaded
than that in which you
are the only hardened competitor?

And how can you struggle anymore
when your adversary wears
as amulet
only your face?

"Leave every hope", you was told,
for being able to hope indeed!
But, tell me, what the hope is good for
for that who has already everything?
Or the knowing of the road back
for that who has already arrived...

George Ţărnea

SCRISOARE DE BUN RĂMAS

Iubito, cîtă lume între noi,

Numărători de ploi din doi în doi,

Şi dintr-un ochi de dor necunoscut

Cîte zăpezi pe buze ne-au crescut.

Ascultă-mă şi lasă-mă să strig,

Mi-e frică de-ntuneric şi mi-e frig

Şi nu mai vreau să ştiu pîn' la sfîrşit

Cine-a iubit frumos, cine-a greşit,

Cine-a făcut spre noapte primul pas,

Cine-a plecat din joc, cine-a rămas,

Cine şi-a smuls pereţii rînd pe rînd,

Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gînd,

Cine-a pierdut şi cine-a cîştigat.

De toate-nlănţuit sau dezlegat

Cine-a crezut mai mult în celălalt

Sub cerul prea străin şi prea înalt.

Cînd am să uit cum sună glasul tău,

Decît tăcerea, ce-mi va fi mai rău

Şi cum să pot sub stele înnopta

Cînd nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?

Numărători de ploi din doi în doi,

Iubito, cîtă lume între noi.



LETTERA DI ADDIO

Amore, quanta gente fra di noi,
Contanti di pioggie,  due a due,
E da un occhio di sconosciuta nostalgia
Quanti nevi sulle nostre labbra son cresciute...
Ascoltami e lascami gridare,
Ho paura del buio e ho freddo
E non voglio sapere fino alla fine
Chi ha amato veramente, chi ha sbagliato,
Chi ha fatto verso la notte il primo passo,
Chi se ne andato e chi e rimasto,
Chi ha strappato i suoi pareti uno a uno,
Chi e tornato sempre pensando il giorno
Chi ha perso e chi ha vinto.
Da tutte queste cose allacciato o liberato
Chi ha creduto piu nell'altro
Sotto il cielo troppo straniero e alto.
Quando mi scordero della tua voce,
Che il silenzio che mi fara piu male
E come sotto le stelle mai pernottare
Quando non provo piu cosa vuol dire la tua ombra?
Contanti di pioggie, due a due,
Amore, quanta gente fra di noi.



FAREWELL LETTER

My love, how many people between us,
Counters of rains, two by two
And from an eye of unknown desire
How many snows have grown on our lips...
Listen to me and let me cry,
I am frightened of dark and I am cold
And I do not want to finally know 
Who has loved and who was wrong,
Who has done the first step to the night,
Who has left, who has remained,
Who has torn away his walls one by one,
Who has come always back thinking the day,
Who has lost and who has gained.
Of all this things chained or released,
Who in the other has more believed
Under the high and stranger sky. 
When I shall forget how your voice sounds,
Than the silence what will be worse to me
And under stars how I shall pass the night
When I no more feel how means your shade?
Counters of rains, two by two,
My love, how many people between us.

Iulian Boldea

VISUL

visul acesta catifelat şi sidefiu
care ne visează
vieţile
mult mai adevărate
visul acesta
ne visează pe noi
e
ca şi cînd
o oglindă
ar privi înlăuntrul nostru
surîzînd
cu tandreţe.



IL SOGNO

questo sogno veluttato e perlaceo
che sogna
le nostre vite
molto piu vere
questo sogno
ci sogna
e
come se
uno specchio
guardasse dentro di noi
sorridendo
teneramente.



THE DREAM

this velvet-like and pearly dream
that dreams
our lives
much more true
this dream
dreams us
it is
as if
a mirror
would look inside us
smiling
tenderly.

Ionuţ Caragea

PROFEŢIA OMULUI-FLUTURE

Dumnezeu mi-a agăţat viaţa-n cruce
atît cît să pot duce în spate
lumea

dar crucea asta de piatră
mă trage-n adîncul
rîului Styx

în timp ce din cer plouă cu bolovani
peste casa mea fără ferestre
acoperiţ din flori

arde mocnit focul dorinţelor
sufletul meu iese pe horn
rămîne scheletul 
casei părăsite

Dumnezeu mi-a agăţat viaţa-n cruce
atît cît să pot duce în spate
profeţia omului-fluture

rămas în coconul viselor nesfîrşite
un înger care se naşte captiv
ca o lumină pe coridorul
umbrelor


LA PROFEZIA DELL'UOMO-FARFALLA

Dio attacco la mia vita alla croce
per poter portare sulle spalle
il mondo

ma questa croce di pietra
mi trascina nel profondo
del fiume Stige

mentre dal cielo piove con sassi
sopra la mia casa senza finestre
tetto di fiori

brucia lentamente il fuoco dei desideri
la mia anima esce attraverso il camino
resta lo scheletro
della casa abbandonata

Dio attacco la mia vita alla croce
per poter portare alle spalle
la profezia dell'uomo-farfalla

rimasto nel bozzolo degli infiniti sogni
un angelo nato prigioniero
come una luce nel corridoio
delle ombre



THE PROPHECY OF THE BUTTERFLY-MAN

God has hung my life upon the cross
so that I can carry on my back
the world

but this cross of stone
draws me in the depth
of the river Styx

while from the heaven is raining with stones
over my house without windows
roof of flowers

the fire of the desires is smouldering
my soul gets out through the chimney
it is left the skeleton
of the leaved house

God has hung my life upon the cross
so that I can carry on my back
the prophecy of the butterfly-man

left in the cocoon of the endless dreams
an angel born captive
like a light in the corridor
of the shadows