12.06.2012

Nichita Stănescu


                   

O CĂLĂRIRE ÎN ZORI

Lui Eminescu tînăr

Tăcerea se izbeşte de trunchiuri, se-ncrucişe,
se face depărtare, se face nisip.
Mi-am întors către soare unicul chip,
umerii mei smulg din goană frunzişe.
Cîmpul tăindu-l pe două potcoave
calul meu saltă din lut, fumegînd.
Ave, mă-ntorc către tine, eu. Ave !
Soarele a izbucnit peste lume strigînd.

Tobe de piatră bat, soarele creşte,
tăria cu acvile din faţa lui
se prăbuşeşte în trepte de aer, sticleşte.
Tăcerea se face vînt albăstrui,
pintenul umbrei mi-l creşte
în coastele cîmpului.

Soarele rupe orizontul în două.
Tăria îşi năruie sfîrşitele-i carcere.
Suliţe-albastre, fără întoarcere,
privirile mi le-azvîrl, pe-amîndouă,
să-l întîmpine fericite şi grave.
Calul meu saltă pe două potcoave.
Ave, maree-a luminilor, ave !

Soarele saltă din lucruri, strigînd
clatină muchiile surde şi grave.
Sufletul meu îl întîmpină, ave !
Calul meu saltă pe două potcoave.
Coama mea blondă arde în vînt.





A RIDING AT DAWN

To young Eminescu


The silence is striking against the stumps, is crossing,
becomes distance, becomes sand.
I turned to the sun my unique face,
my shoulders in running tears out  the leafage.
Cutting the field, on two horseshoes,
my horse is bouncing from the ground, steaming.
Ave, I turn to you, I. Ave !
The sun has burst over the world shouting.

Drums of stone are beating, the sun is growing,
the sky with eagles in front of him
is breaking down in steps of air, shinning.
The silence becomes blue wind,
the spur of the shadow is growing
in the flanks of the field.

The sun is breaking the horizon in two.
The sky is breaking down its finished prisons.
Blue spears, without returning,
I throw my eyes, both,
happy and solemn to meet him.
My horse is bouncing on two horseshoes.
Ave, tides of lights, ave !

The sun is bouncing from the things, shouting,
is moving the deaf and solemn edges.
My soul greets him, ave !
My horse is bouncing on two horseshoes.
My blond mane are burning in the wind.

10 comentarii:

  1. hm...
    nu mi-a placut Nichita!
    incep sa oscilez...

    tabloul e o minunatie!
    as lua totul pe blogul meu.....

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. multumesc, as fi luat cu amandoua mainile; mi s-a parut ca prea ar fi fost vizibila mutarea de frumos doar in scopul... sa ce? sa fac audienta? nu, nu e cazul, asa ca m-am limitat la trimiterea catre aici!
    comentariul tau din pagina mea ma face sa ma foiesc, nu prea inteleg si as vrea sa nu gafez: cuvantul "mascare" este o aluzie fina la o greseala facuta de mine? nu ma prind si pace! help, please!

    RăspundețiȘtergere
  5. Oricum, nu duci lipsă de audienţă. Şi pe mine m-a nedumerit puţin afirmaţia (negativă) la adresa versurilor. Îţi plac sau nu-ţi plac?
    În ceea ce priveşte "mascarea", ai dreptate să nu te prinzi, e greşeala mea şi te rog să mă scuzi, am crezut că poza de dedesubt maschează cumva postarea mea, apoi am văzut că nu are nici o legătură.

    RăspundețiȘtergere
  6. Nichita nu mi-a placut deloc, dar deloc, din ce era laudat din aceea crestea aversiunea mea! Imi mentin afirmatia si acum dar o fac mai temperat, mai intelegator cu fenomenul: la Nicita este 99% alcool, nu geniu! A gasit o nisa prin care a rupt inima fetelor si a exploatat-o la maxim. Nu a influentat si nu a creeat o scoala in poezia romaneasca!
    Il ascult cu deosebita placere in muzica folk unde este... genial!
    Poezia aceasta insa m-a rascolit placut, e o ofranda adusa Zeului poeziei!

    RăspundețiȘtergere
  7. Aici cred că greşeşti (iar greşeala, bat-o vina !), Nichita e un inovator şi mă îndoiesc că orice beţivan ar putea scrie ce a scris el, oricît de des şi de mult s-ar alimenta. Şi de unde ideea că Nichita a scris pentru fete, cînd majoritatea poeziilor lui sunt profund filozofice ?! Cît despre influenţă, mulţi au încercat să-l imite, nereuşind nici măcar asta. Apreciez totuşi sinceritatea şi curajul iconoclast şi spun precum latinul : De gustibus et coloribus non disputandum...

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  9. Nichita e puternic ancorat in valorile culturale romanesti, nu neg si nu schimb eu ceva! E vorba despre perceptia mea si atat!

    Precizare: nu am spus si nu spun betivan sau betiv, spun numai de modul in care isi accelera vanatoarea de cuvinte si aranjarea lor in caleidoscopuri scanteietoare...

    Filozofoa lui o inventam noi, sunt curios unde e caietul cu ciornele lui filozofice!
    Diferenta intre Blaga si el in filozofii si ikebana de cuvinte este ca intre o aurora boreala si un licurici!

    Blaga a oferit cultura, Nichita a adunat tot ce a fost nectar in "florile" din jurul lui.

    Sper ca aceasta "profunda analiza de o scanteietoare inteligenta" (permite-mi autoironia) nu modifica relatiile inter-blog!
    O zi buna sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  10. Bineînţeles că nu. Pînă la urmă totul depinde de cum receptăm fiecare poezia unui autor anume. Dacă nu ne place, înseamnă că nu e scrisă pentru noi ( spune Borges,iar eu subscriu ).

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...