Vasile Voiculescu

                               

ECCE HOMO

Ce cazne noi mi-aduce dimineaţa ?
Genuni de chin sub paşii mei plăpînzi...
O, Doamne,-mi laşi cu camătă viaţa
Că pentru fiecare zi îmi ceri dobînzi ?

Tot ce-ai creat aici frumos şi mare
Din mine-ai tras cu cleşte de dureri,
Privesc femeia : Carne şi uitare,
Suavă urnă cu cenuşă de plăceri.

Că m-am corcit cu îngeri şi jivine
Şi-ţi scol cu fiecare gînd potrivnici noi ?
Tu eşti prea sus, lumina de la tine
Îmbătrîneşte ca s-ajungă pîn' la noi.

Dar singur trupul fără mîntuire
Pe cruce de păcate-mi răstignesc,
Şi sufletul flămînd de nemurire
Cu rădăcini amare îmi hrănesc...



ECCE HOMO

What new pains brings me the morning ?
Abysses of torment under my feeble steps...
O, Lord, you let me the life with usury
For each day to ask me interest ?

All you have created here beautiful and great
You pulled from me with tongs of pain.
I look at the woman : Flesh and oblivion,
Sweet urn with ashes of pleasure.

That I have crossed with beasts and angels
And I wake against you with every thought new enemy ?
You are too high, the light from you
Gets old while it comes to us.

But alone my body without redemption
On cross of sins I crucify,
And my soul hungry of immortality
With bitter roots I feed...