Radu Stanca

                                                   

POEM

O să rămîi în mine şi după ce-o să pleci,
La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare,
O insulă ciudată cu drumuri şi poteci
Ce nu duc nicăierea sărmana mea plimbare.

O să rămîi în mine şi cînd vei încerca
Să intri în pădure şi să te pierzi într-însa.
Vezi ! Urma ta săpată e în visarea mea
Şi pot, oricînd îmi place, să  umblu după dînsa.

Şi te-aş găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc,
Şi te-aş afla oriunde te-ai ghemui hoţeşte.
Visarea mea e ca un condur împărătesc
Ce numai la piciorul tău zvelt se potriveşte.

O să rămîi în mine şi după ce-o să zbori
Din inima mea neagră, ca un canar din cuşcă.
Tristeţea mea ciudată te va ochi şi-n nori ;
Tristeţea mea ocheşte mai bine ca o puşcă.

Şi te-aş zări oricîte costume ai schimba,
Oricîte măşti ţi-ai pune să nu te pot cunoaşte.
Visarea mea din sute de mii te-ar descifra.
Tristeţea mea din sute de mii te-ar recunoaşte.


POEM

You will still stay inside me after you will go,
As impenetrable and luring as you were,
A strange island with roads and paths
Which drive nowhere my humble walk.

You will still stay inside me when you will try
To enter and to lose yourself into the forest.
You see ! Your footstep is carved in my dream
And I can, when I like, to follow it.

And I should find you even if you would't,
And I should find you no matter where you'd roll up.
My dream is like a royal shoe
That suits only to your slender foot.

You will still stay inside me,  when you will fly
From my black heart, as a canary from a cage.
My strange sadness will aim you even in the clouds;
My sadness is aiming better than a rifle.

And I shall see you no matter how many suits you'd change,
No matter how many mask you would put .
My dream among  thousands would make you out,
My sadness among thousands would recognize you.