30.06.2012
Mihai Eminescu
ŞI DACĂ...
Şi dacă ramuri bat în geam
Si se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.
Şi dacă stele bat în lac
Adîncu-i luminîndu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninîndu-mi gîndul.
Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.
AND IF...
And if the branches knock at my window
And the poplars are trembling
It's to have you in my mind
And get you closer slowly.
And if the stars are reflecting in the lake
Enlightening its bottom,
It's to quiet my pain down
Clearing my thought out.
And if the thick clouds go away
And the moon is shinning
It's for remembering you
This moment and forever.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Știi că pe când tu scriai poezia asta cineva lăcrima de dor, undeva, departe...?
RăspundețiȘtergereCum poate Eminescu lăcrima la vremea sa. Iar lacrimile lui sau prefăcut în versuri sublime...
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDuminică in duminică...
RăspundețiȘtergereCînd Dumnezeu se bucură în pace, alături de noi, de frumuseţea lumii...
RăspundețiȘtergere