Ştefan Baciu

  

POEMUL POETULUI TÎNĂR

E-atît de bine să stai uşor în zi.Să cînţi încet, s-auzi
Cum ierburi cresc, să muşti din traiul ca un măr
Să mergi pe drumul neted lîngă pomii uzi
Şi să visezi cu palma rătăcită-n basm şi-n păr.

Prin lanuri să păşeşti cu munţii - şal pe umeri,
La gît, fîşii de zări să-ţi legi cravate,
Germanice balade să scandezi, să numeri
Fîntînile de secetă şi sete deşertate.

Prin cucuruzi  să-ţi legi deschise răni adînci
Cu frunze ude de scuipatul cald de îngeri
Să treci prin şanţuri mici cu inima pe brînci,
Să rîzi cînd sufletul îţi spune : sîngeri.

În seară să te-afunzi cu părul netezit
De palma caldă a curenţilor de munte,
Să dormi cu capul pe nadir, cu tălpile-n zenit
Şi-apoi să-ţi scrii poemele ţîşnind din frunte.


THE YOUNG POET'S POEM

It is so good to stay light inside the day. To slowly sing, to hear
How the grass is growing, to bite from the life alike an apple
To walk on the smooth road near the wet trees
And dream with your palm in the fairy-tale and hair.

Across the fields to step with the mountins - scarf on your shoulders,
At your neck strips of sky to tie 
Germanic ballads to scan, to count
The fountains emptied by drought and thirst.

Among the maize to tie your deep wounds opened
With leaves wet with the warm spit of angels
To pass through small ditches with your heart down,
To laugh when your heart tells you : you are bleeding.

Into the night to sink with your hair smoothed
By the warm hand of the mountain steams,
To sleep with your head upon the nadir, with your soles into zenith
And then to write your poems jumping from your forehead.