Iulian Boldea

                     

NIMENI

nimeni nu ştie care e drumul cel bun
nimeni nu-şi aminteşte povara singurătăţii
în labirinturile delicate ale visului.
nimeni nu mai învaţă să silabisească tristeţea de a fi
coşmarul acesta tandru din care ne vom trezi odată şi odată
murind.
nimeni nu-şi mai permite luxul melancoliei
pe străzile înguste umbrite urît mirositoare
nimeni nu profită de ocazia de a nu se naşte
în lumina asta trudnică copleşitor de irală
nimeni nu mai rămîne sub pleoapa rănită a cerului
în somnul unduios al ierbii.
nimeni nu-şi aminteşte acum de carnea încercănată enigmatică
a destinului :
nimeni nu ştie care e drumul bun.


NOBODY

nobody knows which is the good way
nobody remembers the burden of loneliness
in the delicate mazes of the dream
nobody learns to syllabize the sadness of being anymore
this tender nightmare from which we shall wake up one day
dying.
nobody affords the luxury of melancholy anymore
in the narrow shady bad smelling streets
nobody avails himslf of the opportunity of  not getting birth
in this tiresome light overwhelmingly unreal
nobody stays under the wounded eyelid of the sky anymore
în the wavy sleep of the grass.
nobody remember now of the ringed enigmatical flesh
of the destiny :
nobody knows which is the good way.