Marin Sorescu

                          

LANSARE

Azi o pînză de nor,
Mîine catargul unui drum,
Mi-am construit singur o corabie.

Cînd a fost gata am luat-o în spate
Şi-am început să-i caut o apă
Pe seama ei.

Am mers aşa pînă cînd un pescăruş
I-a murit de provă,
Ca o sticlă de şampanie.

Atunci am intrat în mare
Pînă la glezne, pînă la brîu,
Tot mai greu mă apăsa dorul ei
De valuri.

Cînd nu m-am mai văzut de loc,
Corabia a început deodată
Să meargă singură.

O, chiar dacă mă adîncesc
Cu fiecare pas,
Şi acum tot eu o duc,
Mergînd pe fundul mării, tăcut,
Cu amîndouă mîinile ridicate
Deasupra capului.


LAUNCH

Today the cloth of a cloud,
Tomorrow the mast of a road,
I built by myself a ship.

When it was finished I took it back
And I began to look for a water
Worthy of it.

I walked until a seagull
Died to the bow,
Like a bottle of champagne.

Then I got into the sea
Up to my ankles, up to my waist,
More and more heavy pressed me its yearning
Of waves.

When I wasn't seen anymore,
The ship suddenly started
To go alone.

Oh, even though I am deeping
With each step,
And now I carry it myself
Walking on the bottom of the sea, in silence,
With both hands raised
Overhead.