George Ţărnea

      

NICI NU MĂ SPĂL DE MULTELE IUBIRI

Nici nu mă spăl de multele iubiri,
Mi-e greu să fac din dragoste o vină,
Sau prost îndemn al bietei mele firi,
Cînd văd cum arde roua-n trandafiri
Şi cred cu teamă-n Cel ce va să vină.

Nici nu mă spăl de multele iubiri
Cuprinse-n viaţa mea mult prea puţină,
Cînd pot clădi cu jertfa lor grădina
De stînjenei, de crini, de calomfiri.

Cei sterpi şi răi n-au starea să-nţeleagă,
Eu, păcătos fiind de la-nceput,
Mi-am dăruit priveliştea întreagă
Şi cel mai sincer, poate, m-am temut
Că dacă-n carne clipa rod nu leagă,
Nici veşnicia-n suflet n-ancăput.


NOR I WASH MYSELF OF THE MANY LOVES

Nor I wash myself of the many loves,
I am hard to make a guilt of love,
Or bad impulse of my poor nature,
When I see the dew burning upon the roses
And fearfully I belive in That who will come.

Nor I wash myself of the many loves,
Contained in my life, too little,
When I can build with their sacrifices 
A garden of irises, of lillies, of costmaries.

Those barren and evil have not the mood of understanding,
I, a sinner being from beginning,
I have offered myself the entire view
And the most honestly, maybe, I feared
That if in my flesh the moment is not fruitful
Nor the eternity will find room in my soul.