Marin Sorescu

                   

POVESTE

Întîi a semănat mălai
Întîiul om, fugind din rai.
La urmă s-a întors, l-a lins,
Să-şi piardă urma, dinadins.

Acum îl caută, slab, strîmb,
El, fabricantul de porumb.
Ah, raiul de odinioară !
Nu-l mai găseşte, doar îl ară.

Erau pe-aici, într-un coclaur,
Un om, un pom şi un balaur.
Şi-un şarpe subţirel : femeia,
Balaur mare-a fost aceea !

Căci numai ea, zice, m-a-mpins,
Fugind din rai, de l-am şi lins.
A dracu limbă, m-a pierdut !
De-aş fi ştiut ! De-aş fi ştiut !



STORY

First he spreaded maize
The first man, running from the paradise.
Then he returned and licked it
in order to wipe off his traces.

Now he looks for it, thin, crooked,
Those maker of corn.
Oh, the former paradise
He doesn't find, but ploughs.

There were here in the wilderness,
A man, a tree and a dragon.
And a thin serpent : the woman,
but she proved to be a big dragon !

Because  she was who pushed me
to lick the maize when I left the paradise.
Damn this tongue, it ruined me !
If I should have known ! If I should have known !