07.02.2012

Ion Vinea


VELUT SOMNIA

Ascult pămîntul, arborii, pietrele,
drumul arcuit în tăcere
printre avîntul izvoarelor,
sub ţărmii fără paşi ai stelelor.

Ascult vîntul, greierii, singurătatea
pînă-n de rouă porţile aurorii,
o umbră noaptea, ziua o fantomă
fără de înţeles lunecînd şi de urmă.

De faţă veşnic între loc şi oră,
martor - al cui ? între ceilalţi şi nimeni,
ce nume port eu dincolo de mine,
ce frunte ridic în ochii luminii ?

Sunetul, raza, zbuciumul şi visul
sporesc vedenia de mine însumi
în privirea de apă a trecutului
cu treptele pe fund ale mormintelor.
Îmi trec pe chip degetele ca pe o mască,
întreb soarta ca orbii vidul,
greu tac pierderile şi amintirile, -
la creştetul lor fumegă cuvintele.


VELUT SOMNIA

I listen to the earth, to the trees, to the stones,
the road bended in silence
through the rising of the springs,
under the desert shores of the stars.

I listen the wind, the crickets, the loneliness,
till the down open their doors,
a shadow the night, the day a ghost
meanlessly and without a trace sliping.

Always present between the place and the hour,
testimony - whose ? between the others and nobody,
what name have I beyond me,
what forehead do I rise in the light ?

The sound, the ray, the struggling and the dream
increases my illusion
in the water look of the past
with the steps on the bottom of the graves.

I pass my fingers over my face as over a mask,
I ask the destiny as the blind men ask the void,
the losses and the memories are silent -
the words are smoking at their head.

2 comentarii:

  1. Admirabile stihuri ...
    Mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă bucur de fiecare dată cînd mai apare cineva care apreciază poezia, în zilele noastre destul de lipsite de poezie. Dar ea rămîne, undeva în fundal, ca o revelaţie încă neîntîmplată...
    Mulţumesc şi eu pentru vizită !

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...