POEM
Tu pluteşti ca un vis de noapte
deasupra sufletului meu.
Îţi sprijini tîmpla
de inima mea ca de o piatră roşie,
şi aştepţi să-ţi spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am isprăvit de mult
să ţi le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvîrşită,
înclinată ca mătasea unui steag
într-o zi fără vînt.
O, nu pleca nicăieri !
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
al mîinii,
ca să răsară durerea care ştie
numele durerii,
ca să răsară dragostea mea de bărbat
care ştie numele tău ciudat, de femeie.
POEM
You float like a night dream
over my soul.
You pillow your temple
against my heart as against a red stone
and wait me to tell you the name
of every thing
which I have finished long ago
to tell you.
My mouth is in the most perfect silence,
inclined like the silk of a flag
in a windless day.
Oh, do not go anywhere !
I will break my heart with a single gesture
of my hand,
to rise the pain which knows
the name of the pain,
to rise my love of man
who knows your strange name, of woman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.