Marin Sorescu

ADAM

Cu toate că se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat şi trist
Pentru că nu ştia ce-i mai lipseşte.

Atunci Dumnezeu a confecţionat-o pe Eva
Dintr-o coastă a lui Adam.
Şi primului om atît i-a plăcut această minune,
Încît chiar în clipa aceea
Şi-a pipăit coasta imediat următoare,
Simţindu-şi degetele frumos fulgerate
De nişte sîni tari şi coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O nouă Evă răsărise în faţa lui .
Tocmai îşi scosese oglinjoara
Şi se ruja pe buze.
" Asta e viaţa ! " a oftat Adam
Şi-a mai creat încă una.

Şi tot aşa, de cîte ori Eva oficială
Se întorcea cu spatele,
Sau pleca la piaţă după aur, smirnă şi tămîie,
Adam scotea la iveală o nouă cadînă
Din haremul lui intercostal.

Dumnezeu a observat
Această creaţie deşănţată a lui Adam.
L-a chemat la el, l-a sictirit dumnezeieşte,
Şi l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.



ADAM

Although he was in heaven,
Adam was walking on the footpath concerned and sad
Because he felt that something was missing to him.

Then God made up Eve
From Adam's rib.
And the first man liked so much this miracle
That at the very moment
He touched the rib immediatelly following
Feeling his finger beautifully fulminated
By some hard breasts and sweet thighs
As by shapes of musical notes.
A new Eve appeared in front of him.
She just brought her little mirror
And put rouge on her lips.
" That's life ! " sighed Adam
And created another one.

And so on, whenever the official Eve
Turned her back
Or went to the market for gold, myrrh and incense,
Adam revealed a new odalisque
From his intercostal harem.

God noticed
This shameful creation of Adam.
He called him, sweared him divinely,
And banished him from heaven
For surrealism.