Ion Caraion

JUCĂRII CU FIERE

Aceste mici invenţii triste : cuvintele -
o bucătărie în care se găteşte otravă.
Au trecut poeţii. Noi culegem struguri.
Întîmplarea se ţine după oameni ca pietrele.
Nu mai iubim mai tîrziu.
În ascunzişul ei de fată, pădurea
e ca o minge verde pe zăpadă.

TOYS WITH GALL

These small sad inventions : the words -
a kitchen that coocks poison.
The poets passed away. We pick grapes.
The happening comes after people like stones.
We love no more later.
In her maiden hiding, the forest
is like a green ball on snow.

Maria Banuş

TOATE ACESTE LUCRURI

Toate aceste lucruri,
pisici şi ceşti,
autobuze, cutii poştale,
( ba chiar şi abstracţii
antiteze de pildă sau imperative )
provizii scumpe
cu care navigăm în nacelă
deasupra oraşului
într-o lumină de aur,
cîteodată în mai, cîteodată-n septembrie.

Toate aceste lucruri,
pisici şi ceşti,
şi toate celelalte
obiecte cabalistice stranii,
care se află cu noi în nacelă,
şi ce caută cu noi în nacelă,
cînd navigăm deasupra noastră
în balonul cel negru.

ALL THESE THINGS

All this things
cats and cups,
buses, mailboxes,
( and even abstractions
antithesis for instance or imperatives )
dear supplies
with which we are sailing on the platform
above the city
in a golden light,
sometimes in May, sometimes in September.

All this things,
cats and cups,
and all the other
strange cabalistic objects,
which are with us on the platform,
and why are they with us on the platform,
when we are sailing above us
in the black balloon.

Vasile Voiculescu

MÎNTUIRE

La temelia lumii minunea doarme încă...
Mereu mă-ncercuieşte un orizont de dor.
Pe-un fraged ţărm de sunet apăs o umbr-adîncă,
Văd aurora morţii pe-un munte viitor...

Ce greu să treci din carne iar în eternitate !
Un continent de suflet s-afundă în uitare,
Dar altele din sînge ies noi şi-nfierbîntate
Tiparele durerii s-abat pe fiecare.

Fără liman m-aruncă la capetele firii
Lăuntricele mele cumplite depărtări,
Cînd tropicul iubirii cu jungla de visări,
Cînd dincolo de cercul polar al amintirii...

Trec veacurile cete cu frunţile în tină.

Rămîne-n mîini viaţa ca zdrenţe de tristeţe.
Cît nu vom smulge vremea din noi cu rădăcină,
Nu este mîntuire decît prin frumuseţe.

SALVATION

At the foundation of the world still sleeps the wonder...
A horizon of yearning always surrounds me.
On a tender shore of sound I let a deep shadow,
I see the dawn of death on a future mountain...

How hard to get from flesh into eternity !
A continent of soul sinks into oblivion,
But others come up from blood and burning
The patterns of the pain engrave on each.

Without a haven throws me at the ends of nature
My inner terrible distances,
Sometimes at the tropic of love with its jungle of dreamings,
Sometimes beyond the arctic circle of my memories...

The centuries are passing on the earth in hosts.
The life remains in our hands as rags of sadness.
If we shall not tear off the time inside us
There is no salvation but through beauty.

Luminiţa Suse

CEA MAI FRUMOASĂ POEZIE

Fiecare clipă este ocazia astrală

de a scrie
cea mai frumoasă poezie
despre orice suflare
ori simţire oricît de banală
chiar erezie,
tot ce ne însufleţeşte
este prilej de sărbătoare,
şi cum zîmbetul cel mai reţinut
te eliberează rîzînd nebuneşte,
din sentimentul cel mai tăinuit
în acest univers
nu te poţi înălţa decît visînd
repetat la infinit
somnul de faur al aceluiaşi vers
din care vei trezi
sărbătorit în neştire
de cea mai pămînteană iubire.

THE MOST BEAUTIFUL POEM

Each moment is an astral opportunity
to write
the most beautiful poem
about any breath
or feeling no matter how common
even heresy,
everything that inspires us
is a cause of celebration,
and how the most retained smile
releases you laughing madly,
in this universe
you can't rise but dreaming
infinitely repeated
the builder's sleep of the same verse
from which you'll wake
always celebrated
by the most earthly love.

Marin Sorescu

IATĂ...


Iată, lucrurile
Sunt tăiate în două,
De-o parte ele,
De-o parte numele lor.


E un loc vast între ele,
Loc de alergătură,
De viaţă.


Iată, tu eşti tăiat în două.
De-o parte tu,
De-o parte numele tău.


Nu simţi cîteodată, poate în vis,
Poate lîngă vis,
Că peste fruntea ta
Se suprapun alte gînduri,
Peste mîinile tale
Alte mîini ?


Cineva te-a înţeles pentru o clipă
Făcînd numele tău
Să treacă prin corpul tău,
Sonor şi dureros,
Ca limba de bronz
Prin golul clopotului.



HERE...

Here, the things
Are cut in half,
On one side, they,
On one side, their name.

It is a vast place between them,
Place of running,
Of life.

Here, you are cut in half.
On one side, you,
On one side, your name.

Don't you feel sometimes, maybe in your dream,
Maybe close to your dream,
That over your forehead
Other thoughts overlap,
Over your hands
Other hands ?

Someone has understood you for a moment
Making your name
Pass through your body,
Sounding and painful,
As the bronze tongue
Through the emptiness of the bell.

Constanţa Buzea

pisica îmi lasă în poală
un pui de vrabie viu
şi mă iscodeşte cu ochi de fosfor
fierbinte

nu de foame a vînat
ci ca să-mi arate virtuţile speciei
să-mi dea şansa pe catre n-o merit
o lecţie poate

lumea naşte fără istov
fiare şi inocenţi
zadarnic aşez micul înger
între flori la fereastră
pasărea se chirceşte şi moare
vărsîndu-şi sufletul într-un ţipăt
care zburleşte nimicul uşor
al penelor sale



the cat lets in my lap
a sparrow chick alive
and peeks me with eyes of hot
phosphorus

she did not hunt for hungry
but to show me the virtues of her species
to give me the chance that I do not deserve
a lesson maybe

the world give incessantly birth
to beasts and innocents
in vain I put the little angel
among the flowers on the window
the bird writhes and dies
pouring her soul in a scream
that bristles the light nothingness
of her feathers

Radu Cârneci

N-AM BĂNUIT VREODATĂ CĂ DRUMUL NU-I DE SLAVĂ

N-am bănuit vreodată că drumul nu-i de slavă,
că ne pîndesc mari harpii cu zborul lor de iad,
că văile ne-aşteaptă cu-aprins gîtlej de lavă,
că stelele pogoară, că aripile cad.

Şi nu ştiam,o, Doamne, că pajiştea-i otravă,
că peste ea crescuse al şerpilor răsad,
că pasărea de veste va fîlfîi bolnavă,
că ne pîndea mînia cu ochiul ei de jad.

Ce dulce nălucire ! ce înălţimi ! ce dor !
iar tu erai colină şi pom îmbietor
şi pură frăgezime de mugure abia !

Dar se iviră monştri la margine de stea
şi ne înceţoşară curînd pe amîndoi -

hai, să fugim, iubito, spre Muntele cu ploi !




I NEVER SUSPECTED THAT THE WAY IS NOT OF GLORY

I never suspected that the way is not of glory,
that big Harpies are watching us with their flight of hell,
that the valleys were waiting for us with throat of lava,
that the stars go down, that the wings will fall.

And I did not know, oh, Lord, that the lawn is poison,
that over it had grown the seedling of the snakes,
that the annunciation bird will flutter ill,
that the wrath was watching us with eyes of jade.

What sweet illusion ! what heights ! what yearning !
and you were a hill and a tempting tree
and of a bud just pure delicacy !

But monsters have appeared at the edge of star
and soon they blured us both -

come, let us run, my love, to the Mountain with rains !

Eugenia Miulescu

CONFRUNTARE

Stăpîne,
Nimic din ceea ce e omenesc
Nu-mi este străin.
Sunt legată
De toate păcatele
Cu mii de lanţuri.

Ajută-mă, dacă-ţi îngăduie trufia,
Să cred şi
Să nu mă tem
De mînia ta.

Lasă-mi
Gustul dulce-amar al mărului
Lasă-mă
Să-i privesc sămînţa-ntre sîni
Să-mi fie noapte
Şi să-mi fie zi
Să-mi aleg ceasul confruntării
Cu mine însămi
În ziua din urmă.



CONFRONTATION

Master,
Nathing that is human
It is strange to me.
I am bound
Of all the sins
With thousands of chains.

Help me, if your proud allows you,
To believe
And not to fear
Of your wrath.

Let me the bitter-sweet taste of the apple
Let me watch its seed between my breasts
Let it be my night
Let it be my day
Let me choosethe the hour of my confrontation
With myself
On the latest day.

Ion Vinea

QUI ITER FECIT

S-a oprit în stele ora înfrîngerii,
peste lumea dintre patru ceruri a sunat.
Numai mie în tăcerea mea zidită mi-a sunat,
singur i-am auzit zvonul de bronz prin codrii somnului.

Sunt călătorul răpus de un drum
prin timpul parcurs pe aceleaşi lespezi din cetate.
Ce depărtări am străbătut pe loc
în mirajul cuprins al eternei sirene
pe cînd eroii cei de toate zilele
şi-au scris în fapt mărunta epopee.

Sunt călătorul vechiului divan
pe care s-au rostogolit furtunile de suspine,
pe vechiul divan, de zei înlănţuit,
zac printre sterpe flori de praf
arse de roua sălcie a iubirilor.

Unde mă aflu în povestea mea,
ce mai aştept în stingerile revărsate
cu legănări siderale prin liniştitele falduri ?
Un înger intră fără să mai bată,
un înger, şi-mi aduce sentinţa.
Mi-a lăsat pe divan un fulg de lumină.
Nimic nu mai am de spus şi semnez.



QUI ITER FECIT

The hour of defeat has stopped in the stars,
over the world among the four heavens it sounded.
Only to me, in my built silence, it sounded,
alone I heard its sound of bronze in the forests of the sleep.

I am the traveller slain by a road
through the time run on the same slabs in the city.
What distances have I walked on place
in the comprised mirage of the eternal siren
while the heroes of everyday
wrote in facts their little epics.

I am the traveller of the old sofa
on which the storms of sighs rolled,
on the old sofa, chained by gods,
I am lying among the barren flowers of dust
burnt by the branckish dew of loves.

Where am I in my story,
what am I waiting in the poured extinguishing
with sidereal swings among the quiet folds ?
An angel comes in without knocking,
an angel, and brings me the sentence.
He left me a feather of light on the sofa.
I have nothing to say and I sign.

Margareta Sterian

DINCOLO DE FEREASTRA MEA

Dincolo de fereastra mea e-atîta lumină,
încît schela uitată pare un turn de sidef ;
din nou a zidit primăvara o grădină cu-nflorite crengi diafane,
braţe, ce din parcuri te cheamă...
Parfumul lor, mai uşor decît orice parfum,
aburind amărui, te-nfioară...

Dansînd, vîntul poartă trecătorii de subţiori,
păsările nu mai contenesc pe limba lor.
În asfinţit, un îndepărtat ocean de aur îşi rostogoleşte valurile mărunte pe cer...
Primăvară, şi eu îţi cer acum o veste bună :
ce-a mai rămas din mine, adună tu-ntr-o mînă
şi însufleţeşte-mi lutul cu răsuflarea ta.



BEYOND MY WINDOW

Beyond my window it is so much light,
that the forgotten scaffolding appears a pearl tower ;
again the spring has built a garden with blooming sleazy branches ;
arms, which call us from the parks...
Their scent, lighter than any other perfume,
steaming bitterly shudders us...

Dancing, the wind bears the passers by waist,
the birds stop nomore their language.
At sunset, a distant ocean of gold are rolling its little waves in the sky...
Spring,I ask you too good news :
what is left of me, bring in one hand
and give life to my clay with your breath.

Ion Pillat

CÎNTEC DE LEAGĂN

Dormi, dormi, să te-adorm ţi-am adus
Fluturii, frunzele, florile
Şi norii tiviţi de apus
Ce zboară pe sus,
Serile, stelele, zorile,
Să dormi ţi-am adus,
Ţi-am adus.
Dormi, dormi, să adormi ţi-am şoptit
Grîul, pîrîul şi rîul
Şi moara cu glas adumbrit
De vînt potolit,
Grangurii, graurii, greierii,
Să dormi ţi-au şoptit,
Ţi-au şoptit.
Dormi, dormi, să adormi ţi-au atins
Umărul umbrele, undele...
Sărutul lor ochii ţi-a stins,
Pe pernă au nins
Visele, vrerile, verile...
Şi somnul te-a prins,
Mi te-a prins.



LULLABY

Sleep, sleep, to put you to sleep I have brought
The butterflies, the leaves, the flowers
And the flying clouds fringed by the sunset,
The evenings, the stars, the dawn,
To put you to sleep I have brought,
I have brought.
Sleep, sleep, to put you to sleep have whispered
The wheat, the brook, the river
And the mill with shadowed voice
Of quiet wind,
The starlings, the crickets,
To put you to sleep they have whispered,
They have whispered.
Sleep, sleep, to put you to sleep have touched
Your shoulder the shadows, the waves...
Their kiss has closed your eyes,
On the pillow have snowed
The dreams, the wills, the summers...
And the sleep has caught you,
Has caught you.

Elena Farago

IUBEŞTE-MI MÎINILE...

Iubeşte-mi mîinile
Şi ochii
Şi iartă-le dac-au fost clipe
În care n-au ştiut să-ţi spună,
În care n-au ştiut să-ţi dea
Atît cît ar fi vrut,
Atît cît poate doru-ţi le cerea
În dragostea,
În îndoiala,
În deznădejdea unei clipe...

Iubeşte-mi mîinile
Şi ochii
Şi iartă-le nevruta vină
Că prea tîrziu veniră-n cale-ţi
Şi prea curînd se duc de tot...

Dezleagă-mi sufletul de vina
Că în curînd n-am să-ţi mai pot
Aduce-n mîini
Şi-n ochi
Durutul,
Tîrziul zîmbet de lumină.



LOVE MY HANDS

Love my hands
And my eyes
And forgive them if there were moments
When they didn't know to tell you,
When they didn't know to give you,
As much as they wanted,
As much as your desire asked ,
In the love,
In the doubt,
In the despair of a moment...

Love my hands
And my eyes
And forgive them the unwitting guilt
That too late they came in your way
And too soon they will go away forever...

Untie my soul from the blame
That soon I will not be able
To bring you with my hands
And with my eyes
The hurt,
Late smile of light.

Emil Botta

AEDIFICABO ET DESTRUAM

Ce restrişte porţi pe targa braţelor
tu, războinic gelos întors din ceruri, din lupte ?
- Eo frumoasă moartă, o tînără moartă
din care angelice hoarde au cercat să se-nfrupte.

În buclele ei noaptea şi-a clădit un palat :
luceferi şi sori veneau la ospăţ.
- Luceferi turnaţi în argint, coconii mei,
frumoasa moartă nu-i junglă pentru al vostru dezmăţ.

Luceferi sunteţi ? Sau tigri şi hiene ?
Sori sclipitori, ce căutaţi prin buclele ei ?
Dumnezeul răzbunării a trimis în căutarea mea un trăsnet
şi cetele îngerilor derbedei.



AEDIFICABO ET DESTRUAM

What affliction do you carry on the stretcher of your arms
you, jealous warrior returned from heaven, from fighting ?
-It is a beautiful dead, an young dead,
from which angelic hordes attempted to feast.

In her curls the night has built a palace :
suns and evening stars came to the banquet.
- Evening stars cast in silver, my princes,
the beautiful dead isn't a jungle of your lewdness.

Are you stars ? Or tigers and hyenas ?
Shining stars, what are you looking through her curls for ?
The God of Avenge sent a lightning to seek me
and the hosts of the vagabond angels.

Maria Banuş

AM PIERDUT LUNGIMEA DE UNDĂ

Am pierdut lungimea de undă-a pădurii,
întîia, frageda identitate,
cînd eram frunze cutremurate
şi ţipam cu ţipătul rupt al nervurii.

Am pierdut unda de plîngeri, de ape,
în paradoxul înstrăinării :
în elemente mă-ntorc, li-s aproape,
şi totuşi străină şi surdă chemării.



I HAVE LOST THE WAVELENGTH OF THE FOREST

I have lost the wavelength of the forest,
the first, fresh identity,
when we were trembling leaves
and we were crying with the broken scream of the rib.

I have lost the wave of the weeping, of waters,
in the paradox of alienation :
I come back in the elements, I am close to them,
and yet stranger and deaf to their call.

Lucian Blaga

ÎNVIERE DE TOATE ZILELE

O înviere e pretutindeni, pe drum
şi-n lumina deşteaptă.
Ochii mi-i deschid umezi, şi sunt împăcat
cu fîntînile din imperiul lutului.
Trecătorule, oricine-ai fi,
ridică şi tu peste mine mîna ta dreaptă.
Astăzi n-o să mai cert nici o fiinţă,
nici pietrele, nici oamenii, nici buruienile.
Sunt în mijlocul privighetorilor. Învie străbunii ?
Rugăciunea de-atîtea ori începută
mi se sfîrşeşte şi zic :
Tată, te iert că-n adînc
m-ai semănat între brazdele lumii.

Ziua vine ca o dreptate făcută pămîntului.
Flori peste fire de mari
îmi luminează din larg -
aureole pierdute pe cîmp de sfinţii trecutului.



RESURRECTION OF EVERY DAY

Here is a resurrection everywhere, on the road
and in the awaken light.
I open my wet eyes, and I am resigned
like the fountains from the clay empire.
Traveler, whoever you are
rise your right hand over me.
Today I shall not reprove any beying,
nor the stones, nor the people, nor the weeds.
I am in the middle of the nightingales. Do the ancestors ressurect ?
The prayer so many time initiated
ends and I say :
Father, I forgive you that in the depth
You have sown me in the furrows of the world.

The day comes as a justice done to the earth.
Flowers extremly large
light to me offshore -
aureolas lost in the field by the saints of the past.

Magda Isanos

CUM POVESTEŞTE VIAŢA

La-ncheietura mîinii mele-ascult
cum povesteşte viaţa, şi mă mir,
şi-mi amintesc şi-acuma c-am fost fir
de iarbă, şi-am fost scoică, mai demult.

Şi poate mai-nainte-am respirat
pe-ntinderile vaste, şi-am privit
în faţă cerul tainic şi-am dorit
să nu mai fiu ocean, şi-am fost uscat.

Eu ştiu ce simt copacii care cresc,
şi fructele pe creangă cînd se coc,
ce simt vulcanii care izbucnesc,
c-am fost copac, şi ramură, şi foc.

Cu şerpii pe nisip am stat la soare
şi-am mers la vînătoare, şi-am ucis,
în piatră spaima gîndului mi-am scris
cînd îmi făcusem braţe din picioare.

Şi cîte somnuri nu mi-au trebuit
ca de la capăt truda să mi-o iau
şi multe le-am uitat, dar pururi eu
am fost, şi niciodată n-am murit.


AS LIFE NARRATES

At my hand wrist I listen
as life narrates and I wonder
and I remember that I was a blade
of grass, and I was a shell, long time ago.

And perhaps before I have breathed
on the vast stretches and I looked
in front of the mysterious heaven and I whished
not to be ocean anymore, and then I was land.

I know what the growing trees feel
and the fruits on the branch when they ripen,
what the volcanoes feel when they erupt,
because I was a tree, and a branch, and a fire.

With snakes in the sand I stood in the sun,
and I went to hunt, and I killed,
in the stone I wrote my fear
when I made arms by my feet.

And how many sleeps I needed
to begin again and again
and so many things I forgot,
but ever I was, and never I died .

Ştefan Augustin Doinaş

VERSO

Toate lucrurile îţi au reversul lor, să
tragem aşadar, la şapirograf lucrurile.
Altfel, ne sufocăm.
Am vrut să cumpăr cartofi :
piaţa era invadată de dogme şi limuzine ;
am vrut să fac dragoste : în acelaşi pat se iubeau
încă fantomele ; dintr-o şoaptă mai mare
mi-am derivat şoapta, din Nefertiti - iubita.

Să tragem, deci copii. Sau să trecem pe verso
unde - sunt sigur - se poate încă-mpuşca de la distanţă.
Eu, unul, contez pe un reflex visceral
al spaţiului, pe o rugăciune inversă.




BACK

All the things have their back, let
multiply therefore them.
Otherwise, we shall suffocate.
I wanted to buy potatoes :
the market was invaded by dogma and limousines ;
I wanted to make love : in the same bed were yet making love
the ghosts ; from a higher whisper
I derived my whisper, from Nefertiti - my love.

Let us draw, therefore, copies. Or let us go on the back
where - I'm sure- it is still possible to shoot from distance.
I, myself, count on a visceral reflex
of the space, on a reverse preyer.

Ana Blandiana

ÎN RATE


Laudă ţie, frîngere, mărunţire, nisip,
În care poţi să te-ngropi
Cu gîndul la stîncă ;
Laudă ţie, înţelepciune-a fărîmei,
Mare de stropi,
Divizare adîncă ;

Laudă ţie, putere de-a accepta măcinarea
Şi umilinţa făinei între pîine şi grîu,
Între frunte şi brîu
Între Eleusis şi farsă ;
Laudă ţie, mirare,
Ca o cheie întoarsă
În lacătul realităţii
Şi-aruncată-n mare.

Nimic întreg, bărbaţi, femei, fragmente
Ale făpturii unice, visate,
Laudă ţie, discontinuitate,
Laudă vouă, particule şi elemente,
Trepte frînte, urcînd
Pînă la ultimul gînd,
Totul în rate...



IN RATES

Praise to you, breaking, grinding, sand,
In which you can bury
Thinking about the rock ;
Praise to you, wisdom of piece,
Sea of drops,
Deep division;

Praise to you, power to accept the grinding
And the humiliation of the flour between wheat and bread,
Between forehead and waist,
Between Eleusis and farce ;
Praise to you, wonder,
As a key winded
In the padlock of reality
And thrown in the sea.

Nothing whole, men, women, fragments
Of the unique dreamed creature,
Praise to you, discontinuity,
Praise to you, particles and elements,
Broken stairs, climbing
Until the last thought,
All in rates...

Nichita Stănescu

POEM

Tu pluteşti ca un vis de noapte
deasupra sufletului meu.
Îţi sprijini tîmpla
de inima mea ca de o piatră roşie,
şi aştepţi să-ţi spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am isprăvit de mult
să ţi le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvîrşită,
înclinată ca mătasea unui steag
într-o zi fără vînt.
O, nu pleca nicăieri !
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
al mîinii,
ca să răsară durerea care ştie
numele durerii,
ca să răsară dragostea mea de bărbat
care ştie numele tău ciudat, de femeie.



POEM

You float like a night dream
over my soul.
You pillow your temple
against my heart as against a red stone
and wait me to tell you the name
of every thing
which I have finished long ago
to tell you.
My mouth is in the most perfect silence,
inclined like the silk of a flag
in a windless day.
Oh, do not go anywhere !
I will break my heart with a single gesture
of my hand,
to rise the pain which knows
the name of the pain,
to rise my love of man
who knows your strange name, of woman.

Nicolae Tatomir

TREMURÎND DE FRUMUSEŢE

Pîn-a nu-nvăţa să caut
Te credeam ascunsă-n flaut,
Ori, înaltă şi subţire,
După struna unei lire.
Mi te bănuiam ascunsă
Sub o floare, sub o frunză ;
Ghemuită sub mireasmă
Ca un vis, ca o fantasmă ;
Transparentă ca o boare
Lîngă fiece culoare...
M-aşteptai, iubita mea,
Lîngă lacul fără stea ;
La răspîntia de drumuri
Fără cîntec şi parfumuri ;
Lîngă cele pămînteşti
Numai tu aşa cum eşti,
Fără vis, fără tristeţe,
Tremurînd de frumuseţe.



TREMBLING WITH BEAUTY

Before I have learned to seek
I thought you were hidden in the flute,
Or, tall and thin,
After a string of a lyre.
I suspected you to be hidden
Under a flower, under a leaf ;
Hudded under a scent,
Like a dream, like a fantasy ;
Transparent like a breeze
Near every colour...
But you were waiting for me, my love,
Near the lake without a star ;
At the crossing of the roads,
Without perfumes, without songs ;
Near the earthly things,
Only you, as you are,
Without dreams, without sorrow,
Trembling with beauty.

Marin Sorescu

ADAM

Cu toate că se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat şi trist
Pentru că nu ştia ce-i mai lipseşte.

Atunci Dumnezeu a confecţionat-o pe Eva
Dintr-o coastă a lui Adam.
Şi primului om atît i-a plăcut această minune,
Încît chiar în clipa aceea
Şi-a pipăit coasta imediat următoare,
Simţindu-şi degetele frumos fulgerate
De nişte sîni tari şi coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O nouă Evă răsărise în faţa lui .
Tocmai îşi scosese oglinjoara
Şi se ruja pe buze.
" Asta e viaţa ! " a oftat Adam
Şi-a mai creat încă una.

Şi tot aşa, de cîte ori Eva oficială
Se întorcea cu spatele,
Sau pleca la piaţă după aur, smirnă şi tămîie,
Adam scotea la iveală o nouă cadînă
Din haremul lui intercostal.

Dumnezeu a observat
Această creaţie deşănţată a lui Adam.
L-a chemat la el, l-a sictirit dumnezeieşte,
Şi l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.



ADAM

Although he was in heaven,
Adam was walking on the footpath concerned and sad
Because he felt that something was missing to him.

Then God made up Eve
From Adam's rib.
And the first man liked so much this miracle
That at the very moment
He touched the rib immediatelly following
Feeling his finger beautifully fulminated
By some hard breasts and sweet thighs
As by shapes of musical notes.
A new Eve appeared in front of him.
She just brought her little mirror
And put rouge on her lips.
" That's life ! " sighed Adam
And created another one.

And so on, whenever the official Eve
Turned her back
Or went to the market for gold, myrrh and incense,
Adam revealed a new odalisque
From his intercostal harem.

God noticed
This shameful creation of Adam.
He called him, sweared him divinely,
And banished him from heaven
For surrealism.