DE PROFUNDIS
acum, fiindcă frigul face bulboane
şi fiindcă eu sunt bolnav şi mă tem,
ca sălbaticul am să-mi fac leul meu pe peşteră
iar voi să spuneţi: îl vîna în fiecare zi!
acum, fiindcă sunt sincer şi milos,
vă rog să nu vă uitaţi în ochii mei
prin care lacrimile găuresc pupilele
şi deci nu plîng; nici rîsul meu
care vă chinuie, vă sluţeşte, feriţi-vă de rîsul meu,
acest cîntar social, care atunci cînd eu
voi fi pur de tot se va sfărîma
într-una din părţile balanţei
şi va rămîne numai
un cap uimit, umed, plin de lună ca o floare
scoasă din lac. O, candoarea
capului din inimă, cum bate!
lăsaţi-mi numai lapte şi mîncare
pînă mă scol mîine de dimineaţă
căci acum îşi fac turul prin ochi
hidoasele zile de post uman, al vinei, al neputinţei!
şi socotişi-mă un lepros care se vindecă
şi v-ar putea şi omorî cu-mbrăţişările,
şi socotiţi-mă un lepros care se vindecă
şi v-ar putea şi omorî cu-mbrăţişările!
acum, fiindcă am chiar şaptezeci de ani
cu cei lăsaţi de mama,
îngăduiţi-mi deruta suportabilă
şi bucuraţi-vă de înţelepţii tineri!
DE PROFUNDIS
adesso, perche il freddo fa gorghi
e perche io sono malato e ho paura,
come il selvaggio dipingero il mio leone sulla grotta,
e voi direte: lo cacciava ogni giorno!
adesso, perche sono sincero e pietoso,
vi prego di non guardar nei miei occhi,
attraverso quali le lacrime trafiggono le pupille
e pero non piango; nemmeno la mia risata
che vi tormenta, vi rende brutti, badate alla mia risata,
questa bilancia sociale, che quando io
saro purissimo si rompera
in una delle braccia della bilancia e restera soltanto
una testa stupita, bagnata, piena di luna come un fiore
tratta fuori dal lago. O, il candore
della testa dal cuore, come batte!
lasciatemi soltanto latte e cibo
fino a che mi destero domani mattino
perche adesso fanno il loro giro dentro i miei occhi
gli orribili giorni di digiuno umano, della colpa, della debolezza!
e consideratemi un lebbroso che sta guarendosi
e potrebbe ammazzarvi con i suoi abbracci
e consideratemi un lebbroso che sta guarendosi
e potrebbe ammazzarvi con i suoi abbracci!
adesso, perche ho proprio setant' anni
con quelli lasciati dalla mia mamma,
permettetimi la tollerabile confusione
e godete i saggi piu giovani!
DE PROFUNDIS
now, because the cold makes whirlpools
and because I am sick and I am scared,
as a wild man I shall paint my lion on my cave,
and you will say: he hunted it every day!
now, because I am sincere and merciful,
I ask you not to look in my eyes
through which the tears pierce the pupils
and therefore I do not weep; neither my laughter,
that troubles you, makes you ugly, stand aside from my laughter,
this social scales, that when I
shall be all pure will broke
in one of its part and will remain only
a dumbfounded head, wet, full of moon like a flower
pulled out from the lake. Oh, the candour
of the head in the heart, how powerfully is beating!
leave me only milk and food
till I shall wake up tomorrow morning,
because now they make their round through my eyes
the horrible days of human fast, of the fault, of the helplessness!
and hold me a leprous who is recovering
and would be able to kill you with his hugs
and hold me a leprous who is recovering
and would be able to kill you with his hugs!
now, because I am just seventy years old
together with those given by my mother,
allow my tolerable confusion
and enjoy the young wise!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.