A.E.Baconsky

RUGĂ TĂCUTĂ

Mă rog luminii să coboare
Umblînd peste pădure ca o boare -
Brazilor adormiţi mă plec să le sărut
Bărbile lungi, - frunzişului căzut
Paşii mei rari îi povestesc în şoapte
Spaima cerbilor de miazănoapte.
Mă rog peregrinului, tristului vînt,
Să uite dacă sunt sau nu mai sunt,
Să poarte printre lacuri mai departe
Viaţa de pasăre a frunzelor moarte -
Mă rog pădurilor să lase
Deschise uşile colibelor joase,
Cărărilor mă rog să mă caute poate
Cînd noaptea va fi dusă jumătate,
Şi-ntr-un tîrziu mă rog Craiului Nou
Să-mi sape mormîntul în timp, în ecou,
Cînd raza lui halucinantă, rece
Pierdută, prin văzduh mă va petrece.
Pe urmă n-am să mă mai rog nimănui -
Va creşte pe arbori muşchiul verzui
Şi frunzele-au să plece şi-au să vie
Cu nesfîrşita lor monotonie.



PREGHIERA SILENZIOSA

Prego la luce di scendere
Camminando sul bosco come un alito - 
Ai adormentati abeti mi chino per baciar
Le loro lunghe barbe, - al caduto fogliame
I miei rari passi raccontano a bisbigli
La paura del settentrione dei cervi.
Prego il peregrino, triste vento
Che dimentichi la mia esistenza,
Che porti piu lontano tra i laghi
La vita d'uccello delle foglie morte -
Prego i boschi che lasciano
Aperte le porte dei bassi rifugi,
Prego i sentieri di cercarmi forse
Quando la notte sara a mezzo,
E piu tardi prego la Nuova Luna
Di scavar la mia tomba nel tempo, nell'eco,
Quando il suo raggio allucinante e freddo
Perso, nell'aria mi accompagnera.
Poi non preghero mai nessuno -
Crescera sui alberi il muschio verdastro
E le foglie verrano e andrano via
Con la loro infinita monotonia.



SILENT PRAYER

I pray to the light to get down
Walking above the woods as a breath -
To the sleeping fir-trees I bend to kiss
Their long beards, - to the fallen leafage
My rare steps whispering tell
About the deers' fear of the north.
I pray to the travelling, sad wind
To forget my existence,
To carry away among the lakes
The bird life of the dead leaves -
I pray to the woods to leave
Open the doors of the low shelters,
To the paths I prey to look for me
When the night will be halfly past
And lately I pray to the Crescent Moon
To dig my grave in the wind,
When its hallucinating cold ray
Lost, in the air will accompany me.
Then I shall no more pray to anybody - 
The greenish moss will grow on the trees
And the leaves will go and come
With their endless monotony.