LABIRINT
la intrare
mergi de-a buşilea
cînd viaţa va pune biciul pe tine
şi o vei lua la fugă
în acest labirint
cu o singură ieşire
eşti obosit
probabil te-ai născut aşa
destinul te urmăreşte
bătăile inimii te dau de gol
iar respiraţiile
sunt repetiţii pentru ultima scenă
în care-ţi vei da sufletul
LABIRINTO
all'ingresso
vai a quattro zampe
quando la vita ti sferzera
e comincerai a correre
in questo labirinto
da una sola uscita
sei stanco
probabilmente sei nato cosi
il destino t'inseguie
i battiti del cuore ti tradiscono
e i tuoi respiri
sono prove per l'ultima scenata
nella quale ti darai l'anima
LABYRINTH
at the entrance
you walk on all four
when life will whip you
and you'll begin to run
in this labyrinth
with a single exit
you are tired
perhaps you were born so
the destiny follows you
your heartbeats betray you
and your breaths
are rehearsals for the last scene
in which you'll give up your ghost
DE PROFUNDIS
acum, fiindcă frigul face bulboane
şi fiindcă eu sunt bolnav şi mă tem,
ca sălbaticul am să-mi fac leul meu pe peşteră
iar voi să spuneţi: îl vîna în fiecare zi!
acum, fiindcă sunt sincer şi milos,
vă rog să nu vă uitaţi în ochii mei
prin care lacrimile găuresc pupilele
şi deci nu plîng; nici rîsul meu
care vă chinuie, vă sluţeşte, feriţi-vă de rîsul meu,
acest cîntar social, care atunci cînd eu
voi fi pur de tot se va sfărîma
într-una din părţile balanţei
şi va rămîne numai
un cap uimit, umed, plin de lună ca o floare
scoasă din lac. O, candoarea
capului din inimă, cum bate!
lăsaţi-mi numai lapte şi mîncare
pînă mă scol mîine de dimineaţă
căci acum îşi fac turul prin ochi
hidoasele zile de post uman, al vinei, al neputinţei!
şi socotişi-mă un lepros care se vindecă
şi v-ar putea şi omorî cu-mbrăţişările,
şi socotiţi-mă un lepros care se vindecă
şi v-ar putea şi omorî cu-mbrăţişările!
acum, fiindcă am chiar şaptezeci de ani
cu cei lăsaţi de mama,
îngăduiţi-mi deruta suportabilă
şi bucuraţi-vă de înţelepţii tineri!
DE PROFUNDIS
adesso, perche il freddo fa gorghi
e perche io sono malato e ho paura,
come il selvaggio dipingero il mio leone sulla grotta,
e voi direte: lo cacciava ogni giorno!
adesso, perche sono sincero e pietoso,
vi prego di non guardar nei miei occhi,
attraverso quali le lacrime trafiggono le pupille
e pero non piango; nemmeno la mia risata
che vi tormenta, vi rende brutti, badate alla mia risata,
questa bilancia sociale, che quando io
saro purissimo si rompera
in una delle braccia della bilancia e restera soltanto
una testa stupita, bagnata, piena di luna come un fiore
tratta fuori dal lago. O, il candore
della testa dal cuore, come batte!
lasciatemi soltanto latte e cibo
fino a che mi destero domani mattino
perche adesso fanno il loro giro dentro i miei occhi
gli orribili giorni di digiuno umano, della colpa, della debolezza!
e consideratemi un lebbroso che sta guarendosi
e potrebbe ammazzarvi con i suoi abbracci
e consideratemi un lebbroso che sta guarendosi
e potrebbe ammazzarvi con i suoi abbracci!
adesso, perche ho proprio setant' anni
con quelli lasciati dalla mia mamma,
permettetimi la tollerabile confusione
e godete i saggi piu giovani!
DE PROFUNDIS
now, because the cold makes whirlpools
and because I am sick and I am scared,
as a wild man I shall paint my lion on my cave,
and you will say: he hunted it every day!
now, because I am sincere and merciful,
I ask you not to look in my eyes
through which the tears pierce the pupils
and therefore I do not weep; neither my laughter,
that troubles you, makes you ugly, stand aside from my laughter,
this social scales, that when I
shall be all pure will broke
in one of its part and will remain only
a dumbfounded head, wet, full of moon like a flower
pulled out from the lake. Oh, the candour
of the head in the heart, how powerfully is beating!
leave me only milk and food
till I shall wake up tomorrow morning,
because now they make their round through my eyes
the horrible days of human fast, of the fault, of the helplessness!
and hold me a leprous who is recovering
and would be able to kill you with his hugs
and hold me a leprous who is recovering
and would be able to kill you with his hugs!
now, because I am just seventy years old
together with those given by my mother,
allow my tolerable confusion
and enjoy the young wise!
CREŞTEREA NEFIINŢEI
Prin răni
ne vedem
sinele
o durere
mai poate dovedi
că exişti
în tandreţea şarpelui
nimeni nu vrea să creadă
pe nimeni nu tulbură
sîngele incolor al florilor.
L'AUMENTO DEL NON ESSERE
Attraverso le ferite
vediamo
il proprio se
solo un dolore
puo dimostrare
che ci sei
nella tenerezza del serpente
nessuno si fida
nessuno e commoso
dal sangue incolore dei fiori.
THE GROWTH OF THE NON-BEING
Through the wounds
we see
our selves
only a pain
can prove
that you are
in the tenderness of the snake
nobody believes
nobody is moved
by the colorless blood of the flowers.
ARS POETICA
Merg eu, dimineaţa, în frunte,
Cu spicele albe în braţe
Ale părului mamei.
Mergi tu după mine, iubito,
Cu spicul fierbinte la piept
Al lacrimii tale.
Vine moartea din urmă
Cu spicele roşii în braţe
Ale sîngelui meu -
Ea care nimic, niciodată
Nu înapoiază.
Şi toţi suntem luminaţi
Deo bucurie neînţeleasă.
ARS POETICA
Cammino io, al mattino, davanti,
Con le spighe bianche nelle braccia
Dei capelli della mamma.
Cammini tu dietro a me, amore,
Con l'ardente spiga al tuo seno
Della tua lacrima.
La morte viene indietro
Con le spighe rosse nelle braccia
Del mio sangue -
Essa che nulla, mai
Restituisce.
E tutti siamo illuminati
Da un'indicibile gioia.
ARS POETICA
I walk, in the morning, ahead,
with the white ears in my arms
Of my mother's hair.
You walk behind me, my love,
With the hot ear at your brest
Of your tear.
The death comes behind
With the red ears in her arms
Of my blood -
She that nothing, never
Restores.
And all of us are lighened
By an unspeakable joy.
ZIDUL
Aveam un zid
îl puneam în faţa ochilor şi mă orbea
îmi lipeam urechea de el şi mă asurzea
mă rezemam de el şi mă istovea
dacă întindeam mîna mă lovea
dacă încercam să trec mă umilea
era mare mov şi dreptunghiular
un zid mare mov şi dreptunghiular
cu o singură fereastră dreptunghiulară
sîmburii lui solicitau
ecoul dinţilor striviţi de cuvinte
IL MURO
Avevo un muro
lo mettevo dinanzi ai miei occhi e mi abbagliava
attaccavo il mio orecchio contro di esso e mi assordava
mi reggevo su di esso e mi esauriva
se stendevo la mano mi colpiva
se provavo di passare oltre mi umiliava
era grande color viola e rettangolare
un muro grande color viola e rettangolare
da una sola finestra rettangolare
i suoi noccioli chedevano
l'eco dei denti schiacciati dalle parole.
THE WALL
I had a wall
I put before my eyes and it blinded me
I closed my ear agains it and it deafened me
I leant upon it and it exhausted me
If I hold my hand it sroke me
If I tried to pass beyond it humiliated me
It was big mauve and right-angled
a big mauve and right-angled wall
with a single right-angled window
its kernels asked for
the echo of the teeth crushed by the words.
CU CÎT PREZENTUL
Cu cît prezentul urcă spre viitor , şuvoi,
Adînc, tot mai nostolgic trecut rămînem noi!
Cînd viitorul fi-va prezent abia-nceput,
De mult antichitate va fi acest trecut!
Ades mi-aud în vine, de cine ştie cînd,
Materia sau timpul necontenit pulsînd:
Mai pure decît spicul imaculatei spumi,
În fiecare clipă se nasc atîtea lumi...
Mărire, armoniei din cer şi din genuni!
Pătrunde bine tîlcul acestor succesiuni:
Alături de furnică şi munte colosal,
Eşti parte din solemnul poem universal!
Prin inimă, regretul să-ţi treacă mai uşor,
Ca prin adîncul mării o umbră de cocor...
QUANTO IL PRESENTE
Quanto il presente sale verso il futuro, fiume,
Tanto profondo, piu nostalgico passato restiamo noi!
Quando il futuro sara presente appena cominciato,
Da tempo antichita sara quello passato!
Spesso sento nelle mie vene, da chi sa quando,
La materia o il tempo di continuo pulsando:
Piu puri della cima dell'immaculata schiuma,
Ogni momento spuntan tanti mondi...
Gloria all'armonia nel ciel e nei abissi!
Pervadi il senso di questo succedersi:
Insieme alla formica e alla montagna colossale,
Sei parte del solenne poema universale!
Per il tuo cuore, il rimpianto passi leggermente,
Come al fondo del mare un'ombra d'una gru.
AS MUCH THE PRESENT
As much the present gets up to future, like a stream,
As deep, more and more wistful past we remain!
When the future will be beginning present,
For a long time this past will be antiquity!
Often I hear in my veins, since long,
The matter or the time unceasingly pulsing:
More pure than the top of the spotless foam,
So many worlds get birth in every moment...
Glory to the harmony in heaven and abysses!
Pervade the meaning of these successions:
Together with the ant and the gigantic mountain,
You are a part of this universal poem!
Through your heart, the regret more easily may pass,
As in the sea depth the shadow of a crane.
RUGĂ TĂCUTĂ
Mă rog luminii să coboare
Umblînd peste pădure ca o boare -
Brazilor adormiţi mă plec să le sărut
Bărbile lungi, - frunzişului căzut
Paşii mei rari îi povestesc în şoapte
Spaima cerbilor de miazănoapte.
Mă rog peregrinului, tristului vînt,
Să uite dacă sunt sau nu mai sunt,
Să poarte printre lacuri mai departe
Viaţa de pasăre a frunzelor moarte -
Mă rog pădurilor să lase
Deschise uşile colibelor joase,
Cărărilor mă rog să mă caute poate
Cînd noaptea va fi dusă jumătate,
Şi-ntr-un tîrziu mă rog Craiului Nou
Să-mi sape mormîntul în timp, în ecou,
Cînd raza lui halucinantă, rece
Pierdută, prin văzduh mă va petrece.
Pe urmă n-am să mă mai rog nimănui -
Va creşte pe arbori muşchiul verzui
Şi frunzele-au să plece şi-au să vie
Cu nesfîrşita lor monotonie.
PREGHIERA SILENZIOSA
Prego la luce di scendere
Camminando sul bosco come un alito -
Ai adormentati abeti mi chino per baciar
Le loro lunghe barbe, - al caduto fogliame
I miei rari passi raccontano a bisbigli
La paura del settentrione dei cervi.
Prego il peregrino, triste vento
Che dimentichi la mia esistenza,
Che porti piu lontano tra i laghi
La vita d'uccello delle foglie morte -
Prego i boschi che lasciano
Aperte le porte dei bassi rifugi,
Prego i sentieri di cercarmi forse
Quando la notte sara a mezzo,
E piu tardi prego la Nuova Luna
Di scavar la mia tomba nel tempo, nell'eco,
Quando il suo raggio allucinante e freddo
Perso, nell'aria mi accompagnera.
Poi non preghero mai nessuno -
Crescera sui alberi il muschio verdastro
E le foglie verrano e andrano via
Con la loro infinita monotonia.
SILENT PRAYER
I pray to the light to get down
Walking above the woods as a breath -
To the sleeping fir-trees I bend to kiss
Their long beards, - to the fallen leafage
My rare steps whispering tell
About the deers' fear of the north.
I pray to the travelling, sad wind
To forget my existence,
To carry away among the lakes
The bird life of the dead leaves -
I pray to the woods to leave
Open the doors of the low shelters,
To the paths I prey to look for me
When the night will be halfly past
And lately I pray to the Crescent Moon
To dig my grave in the wind,
When its hallucinating cold ray
Lost, in the air will accompany me.
Then I shall no more pray to anybody -
The greenish moss will grow on the trees
And the leaves will go and come
With their endless monotony.
IZVOR
Lacrimile mele curg dintr-un izvor
ascuns adînc în nemişcarea ta.
Ele se rostogolesc, nu se numără,
nu se privesc unele pe altele.
Desculţe şi oarbe se ciocnesc între ele,
dar, uneori, încremenesc
iscînd un luminiş: cînd tu apari
şi vii spre mine surîzînd printre lacrimi.
FONTE
Le mie lacrime scorrono da una fonte
nascosta profondamente nella tua immobilita.
Esse rotolano, non si contano,
non si guardano l'una l'altra.
Scalze e cieche urtano tra di loro,
ma, talvolta, si fermano
facendo una radura: quando tu ti mostri
e vieni verso di me sorridendo tra le lacrime.
FOUNTAIN
My tears spring from a fountain
deeply hidden into your immobility.
They roll down, they do not count themselves,
do not look each other.
Bare feeted and blind they strike,
but, sometimes, they stop
making a clearing: when you appear
and come to me smiling with tears.
EGALII CU ZERO
O arteră,
un aerian bulevard.
Şi la nr. 52
sorb din cupa vieţii şi eu,
necruţat de ani, de spate adus,
sorb rar şi visez
şi sunt altundeva,
la polul opus.
Şi visez Utopia
şi alte himerice.
Şi parcă prind grai
pereţii smintiţi,
vedenii colerice.
Şi, pierdut în oglindă,
mă înfioară
ochii pe care-i zăresc:
egalii cu zero,
altădată albaştri,
se făcură pe dată ca iadul.
Şi văd creieri de munte
şi urcuşul e greu,
sunt un trist alpinist.
Sisif sunt, al moliilor.
Şi cad şi recad,
un munte suind.
UGUALI A ZERO
Un'arteria,
Un'aereo viale.
E al numero 52
sorseggio dalla coppa della vita anche io,
non scansato dagli anni, curvato nelle spalle,
sorseggio raramente e sogno
e sono altrove,
al polo opposto.
E sogno l'Utopia
e altre chimere.
E mi pare che gli scervellati pareti
cominciano a parlare,
colleriche fantasme.
E, perso nello specchio,
mi fanno rabbrividire
gli occhi che vedo:
uguali a zero,
una volta azzurri,
si sono fatti all'improviso come l'inferno.
E vedo cime di montagna
e l'ascesa e difficile,
sono un triste alpinista,
Sisifo sono, delle falene.
E cado e ricado,
salendo una montagna.
EQUAL TO ZERO
An artery,
an aerial boulevard.
And at 52-th
I sip from the cup of the life,
unspared by the years, bent,
I slowly sip and I dream
and I am somewhere else,
at the opposite pole.
And I dream Utopia
and other chimerae.
And seems that the crazy walls
begin to speak,
choleric ghosts.
And, lost in the mirror,
thrill me
the eyes that I see:
equal to zero,
once blue,
suddenly made themselves alike the hell.
And I see peaks of mountains
and the climbing is difficult,
I am a sad alpinist,
I am Sisyphus, of the moths.
And I fall and fall again,
climbing one mountain.
UNDE EŞTI, TIMP?
Am greşit
nelăsînd iubirea să curgă
asemenea unui fluviu...
Unde eşti, Timp?
Întoarce-te şi lasă-mă
să-mi ispăşesc pedeapsa!
DOVE SEI, TEMPO?
Ho sbagliato
non lasciando l'amore scorrere
come un fiume...
Dove sei, Tempo?
Ritorna e lasciami
espiare la mia pena!
WHERE ARE YOU, TIME?
I have made a mistake
not leting my love flow
like a river...
Where are you, Time?
Come back and let me
expiate my punishment!
POETUL
captiv al propriei singurătăţi
prizonier al propriei dureri
al propriului destin
el aşterne în cuvînt
enigma clipei de acum
care se scurge încet-încet
în clepsidrele tainice
ale vertebrelor sale nevăzute
în arterele sale în care increatul
îşi face lucrarea
în care visul
putrezeşte tainic
IL POETA
prigioniero della propria solitudine
prigioniero del proprio dolore
del proprio destino
esso esprime nella parola
l'enigma di questo momento
che scorre pian-piano
nelle misteriose clessidre
delle sue invisibili vertebre
nelle sue arterie nelle quali l'increato
fa la sua opera
dove il sogno
segretamente marcia.
THE POET
captive of the own loneliness
prisoner of the own suffering
of the own destiny
he express in a word
the riddle of this moment
which flows slowly
in the misterious hour-glasses
of his invisible vertebrae
in his arteries in which the increate
make its work
where the dream
secretly rots.
SIRENA
Pescare,stai, nu-ţi arunca năvodul,
Mai lasă-mă talazului de-azur!
Nu-mi strînge în reţele braţul pur
Şi sînului meu nou nu-i strivi rodul.
De-mi scînteiază-n ape solzi solari,
Nu-s peşte, şi în razele difuze
Nu-i legănare moale de meduze,
Ci adumbrit se leagă în cleştar
Profilul frumuseţii fără moarte.
Ascultă-mi tinereţea din străvechi -
Deschide-ţi asurzitele urechi
Şi ochii plini de amăgeli departe.
Pescare fără suflet, ce făcuşi!
M-ai prins. Răstorni în barcă pradă rară,
Scoici sidefii, subţire algi, amară
Şi irizată spumă sunt acuşi...
LA SIRENA
Pescatore, fermati, non gettar la tua rete,
Lasciami ancor nell'onda azzurra!
Non allacciare nella rete il mio puro braccio
E non schiacciare il mio nuovo seno.
Sebbene splendon nelle acque le mie solari scaglie,
Non sono pesce, e nei diffusi raggi
Ne dondolare di meduse,
Ma ombreggiato sorge nel cristallo
Il contorno della mia immortal bellezza.
Ascolta la mia antica gioventu -
Apri le tue sorde orecchie
E i tuoi occhi pieni di inganni.
Spietato pescatore, cosa hai fatto?
Hai acchiappato me. Rovesci nella barca rara preda,
Perlate conche, sottili alghe, amara
Ed iridescente schiuma sono adesso...
THE MERMAID
Fisherman, stop, do not throw your net,
Still live me to the blue wave!
Do not squeeze my pure arm inside
And do not crush my new brest.
Though my solar scales sparkle in the water
I am neither a fish, nor swinging jelly fish
But shadowed springs in the diffuse rays
The contour of my undying beauty.
Listen to my ancient youth -
Open your deaf ears
And your eyes full of cheatings.
Merciless fisher, what have you done?
You have caught me. You tipple in your boat a rare prey,
Pearl shells, thin sea weeds, bitter
And iridiscent foam now I am...
DIN ADÎNC
Mamă, - nimicul - marele! Spaima de marele
îmi cutremură noapte de noapte grădina.
Mamă, tu ai fost odat mormîntul meu.
De ce îmi este aşa de teamă - mamă -
să părăsesc iar lumina?
DAL PROFONDO
Mamma, - il nulla - il grande! La paura del grande
mi rabbrividisce notte per notte il giardino.
Mamma, tu sei stata una volta la mia tomba.
Perche ho tanta paura - mamma -
lasciare ancora la luce?
FROM THE DEPTH
Mother, - the nothingness - the great! The fear of the great
shakes night by night my garden.
Mother, you was once my grave.
Why I am so frightened - mother -
to live again the light?
umbros
cît te iubesc
martori mi-s îngerii
al căror cric îl asculţi
culcă-te trist lîngă mine
eliberează-te simplu
plîngi
îngîndurat ca o plantă
roagă-te fără cuvinte
simţi o teroare nu mai adormi
nu ţii minte
fără să vreau te distrug
trec prin cenuşă pleoapele tale
soarele intră umbros
în ochii orbi în casa melcului
cerul rămas
suferă singur absenţa
stelelor din scorpion
ombroso
quanto ti amo
testimoni sono gli angeli
il cui cricco lo ascolti
mettiti triste accanto a me
liberati semplicemente
piangi
pensieroso come una pianta
prega senza parole
provi un terrore non puoi dormire
non ti ricordi
senza voglia ti distruggo
passo in cenere le tue palpebre
il sole ombroso entra
negli occhi ciechi nella chiocciola
il cielo rimasto
soffre solo l'assenza
delle stelle del Scorpione
shady
how much I love you
the angels are my witnesses
whose winch you listen to
sad lay down near me
free yourself simply
cray
thoughtful as a plant
prey without words
you feel scared you cannot sleep
you do not remember
against my will I destroy you
I pass through ashes your eyelids
the shady sun enter
the blind eyes the shell of the snail
the remained heaven
suffers lonely the absence
of the stars of Scorpio
