Vasile Voiculescu

                        


DOAMNE

In vîrful copacului Tău sunt o floare...
Pe cea mai înaltă ramură a lumii
Mă leagăn în talazul de azur și soare.
Slavă Ție,că n-am rămas în temnița humii,
Ci slobodă, spre cer, înfloritoare
Inima mea nu mai întîrzie :
Zbucnește afară în limpezi petale
Să lege rod tainic, bob de poezie
Hrana zburătoarelor împărăţiei Tale.
Petala , mi-e cu aripa rudă ;
Mireasma, cîntec gata să s-audă.
Zîmbesc sub luceafăr visările-mi grele,
Beau apele lunii, se umflă în ele
Păunii nopții cu cozile-n stele.
...Scuturați-mă vînturi mlădii ori haine,
Singură moartea e o dincolo de fire
Prăpastie, cu adînc de fericire.
Furtuna extazului mă va urca, poate,
Peste vămile, stavilele toate,
Intr-o pală de parfum, Doamne, pînă la Tine.
Cerul arunce-mi înapoi jos ruina,
Pururea mărire Ție :
Floarea căzută din împărăție
A vazut Cerul și Ți-a sărutat Lumina.



LORD

Lord, in the top of Your tree I am a flower...
On the highest branch of the world
I am swinging in the wave of sun and gold.
Glory to You, cause I have not remained in the prison of earth,
But, free, to the sky, floweing
My heart is not late anymore:
It bursts outside in clear petals
For putting forth secret buds, a grain of poetry
Food for the birds of Your kingdom.
My petal is a relative to the wing;
My fragrance, a song ready to hear.
My heavy dreams smile under the morning star,
They drink the waters of the moon, they swell iside them
The peacoks of the night, with their tails in the stars.
...Shake me gentle or wicked winds,
Only the death is a beyond the nature
Abyss, a depth of happiness.
The storm of ecstasy will raise me, perhaps,
Over every obstacle and tribute,
In a scent of perfume , Lord, as far as You are.
May the heaven throw down my ruin,
Forever glory to You:
The flower fallen from the kingdom
Have seen the Heaven and kissed Your Light.