Magda Isanos

ŢII MINTE-NTÎIA PLOAIE ?

Ţii minte-ntîia ploaie cum cădea,
cu fulgere, cu stele lungi în ea ?
Arborii stăteau drept, intonînd
imnul vieţei şi-n zarea foşnind,

verde ca un codru lichid,
s-auzeau cerurile cum se-nchid, se deschid.

Şi noi stăteam ca pomii în picioare.
" Nimic nu moare, mi-ai şoptit, nu moare..."

Şi plantele creşteau, ne făceau semne,
ca nişte mîini, ca umbre neîmpăcate,
se străduiau spre viaţă să ne-ndemne
şi iar cădeau în deznădejde toate.



DO YOU REMEMBER THE FIRST RAIN ?

Do you remember haw the first rain was falling,
with lightenings, with long stars inside ?
The trees stood straight, singing
the hymn of the life and in the flickering horizon,

green as a liquid forest,
was heard the heaven closing, opening.

And we were standing like trees.
" Nothing dies, you whispered, nothing dies..."

And plants grew, made signs to us
like hands, like restless shadows,
endeavored to call us to life
and then all fell into despair again.