Emil Brumaru

FEMEIA MEA...

Femeia mea frumoasă ca scriptura,
Nu-ţi cer nici coapsele, nici sînii şi nici gura,

Ci sufletul răscopt ca o căpşună
Cu mirosu-nţelept şi carnea bună

Şi gîndurile moi şi-adînci ca mierea
După-amiezii, spre-a spori puterea,

Şi-ţi fac din fluturi pat, din rouă masă,
Nelegiuit de alba mea mireasă,

Şi-ţi născocesc din vorbe raiul dulce
În care tinereţea ta să-ţi culce,

Cînd ziua-ţi cade tristă la picioare,
Lacrima grea, strălimpede şi mare.



MY WOMAN...

My woman, beautiful like holy scriptures,
I do not ask for your hips, or teats or mouth,

But your  ripe soul  like a strawberry
With its wise fragrance and good flesh

And your thoughts sweet and deep like the honey
Of the afternoon, to increase the power,

I make you a bed of  butterflies, a meal of dew,
My wickedly white bride,

And  I imagine a sweet paradise of words for you
Where your youth could lay down,

When the day is sadly falling at your feet,
Your big and clear and heavy tear.

WebRep

Rată totală

Site-ul nu are rată

(voturi insuficiente)