Nichita Stănescu

MI-AMINTESC CU UIMIRE

Mi-amintesc cu uimire şi-acum
de timpul în care aveam
o gîndire învălmăşită, de fum,
în care-amintirile şi dorinţele şi iubirile
se frîngeau,
şi-aşteptam să adorm, să m-azvîrlu în somn,
ca un pescuitor de perle, căruia marea
şuviţe de sînge îi smulge din nări.
Eram pe-atunci legat de obiecte
cu invizibile liane,
şi atîrnat de ele-n legănare,
din oră mă săltam în oră,
cum dintr-un arbore într-altul
al junglei de odinioară
Tarzan se arunca urlînd,
cu talpa-n aer fluturată,

fără s-atingă niciodată
liniştea fecundului pămînt.




I  AMAZINGLY REMEMBER 

I amazingly remember
of the time in which I had
a confused thought, of smoke,
in which memories and desires and loves
broke,
and I waited to get asleep, to fling myself in the sleep,
as the pearl fishers, whom the sea
tears threads of blood out from the nostrils.
I was then tired of the objects
with invisible lianas,
and hung of them in swing,
I jumped from hour to hour
as from a tree to another
of the former jungle,
Tarzan flung screaming,
with the foot in the air fluttered,

never reaching
the peace of the fertile ground.