Ion Pillat

                     



LALELE

De pe podele urcă valuri moi
De umbră şi pe masă se întind.
Oglinda-şi limpezeşte iazul mort
Într-un izvor cu seară cristalin.
Lumina zboară vie peste geam.
Amurgul din afară le-a uitat
Lalelele ce galbene mai ard
În sfeşnicul subţirelui pahar.
Potirul nou al florilor e pumn
Închis uşor pe cîte-un licurici,
Potirul lor de porţelan acum
Îşi strînge-n umbre focul licărit.
Lalele stinse din odaie fug,
Oglinda-n apa morţilor le ia,
Năluca lor, în vis, rămîne fum.
Aşa doresc şi sufletu-mi să stea.




TULIPS

From the floor are rising soft waves
Of shadows and on the table spread.
The mirror clears its dead lake
In an evening crystalline fountain.
The light flies lively through the window.
The ouside twilight has forgotten them
The tulips that are burning yellow
In the candlestick of the thin glass.
The new cup of the flowers is like a fist
Lightly closed over a firefly.
Now their cups of porcelain
Estinguish in the shadows their flickering fire.
The pale tulips run out from the room,
The mirror take them off in its dead water.
Their ghost, in the dream, changes into smoke.
So I want my soul to stay .