Radu Cârneci

                        

ASEMENI MAGULUI

În lumina mea uneori am greşit
asemeni magului chinuit de-ntrebări,
de căutări obosit,
de necuprinsele mele depărtări.

O, să alergi, să descoperi pămînturi,
ori un astru mirabil, sau afunduri de mare,
zidit sa fii din frămînturi
fără de timp ghicindu-te pe zare,

Să te găseşti între culori sunînd
si între sunete cu strălucire,
în varf de gînd
să fii tu purtătorul de iubire,

Să arzi pe un altar ca răstignit
şi - nesupus la boaba de-ntuneric -
să ai sortit
un zeu a fi în mecanismul sferic,

Să poţi zîmbi acelora învinşi,
tu, ce le-ai fost de-o umbră şi-o armură,
să duci prin inşi
iertarea ca putere şi masură -

Ah, multe semne nu mi-au izbîndit,
asemenea magului chinuit de-ntrebări,
de căutari obosit,
de necuprinsele mele depărtări...


LIKE THE MAGUS

I was wrong sometimes in my light
like the magus tormented by the questions,
tired of seekings,
of my always boundless distances.

O, to run, to discover lands,
or an wonderful star, or bottoms of seas,
to be restless,
timeless on the horizon,

To find yourself among the colours sounding
and to shine among the sounds,
in the top of the thought
to bring love,

To burn on an altar
as a crucified man
and- unobedient to the dark -
to have the destiny
of being a god in the spherical mechanism,

To be able to smile to the defeated people,
you, who were alike their shadow,
to give to the beings
the forgiveness as power and measure -

Ah, I failed many signs,
like the magus, tormented by the questions,
tired of the seekings,
of my always boundless distances.