Radu Cârneci

                        
                         
ASEMENEA APEI ZVONIND DIN STÎNCĂ E VIERSUL

Asemenea apei zvonind în stîncă e viersul
pe care ţi-l spun.
Nimeni nu-l înţelege. Toţi îl vor. Şi,
dorindu-i culorile, Muntelui se-nchină.

Lung mă tîngui în marea muţenie,
frumos vorbele ameninţîndu-le.
O jale albastră mă luminează făcîndu-mă
încăpător de taine. Pînă cînd ?

Pînă cînd, în vuiet, bătrînele clopote venind
din ţara adîncă în mine ? Pînă cînd
cohorte de luptători cutreierînd
spaimele mele ? Pînă cînd ?...

Asemenea apei zvonind în stîncă e viersul,
dăinuitor.Nimeni nu-l înţelege.
Toţi îl ascultă.Şi-l fură, şi-l încearcă.
Şi-n zori mor cu buzele arse...


LIKE THE WATER SOUNDING INSIDE THE ROCK IS THE VERSE

Like the water sounding inside the rock is the verse
I tell you.
Nobody understands it. Everybody want it. And,
wishing its colours, they worship to the Mountain.

A long time I waile in the great silence,
beautifuly threatening the words.
A blue wailing lights me making me
able of mysteries. Until when ?

Until when, in roar, the old bells coming
from the deep country inside me ? Until when
cohorts of fighters roaming
throughout my fears ? Until when ?...

Like the water sounding inside rock is the verse,
long lasting. Nobody understands it.
Everybody listen to it. And steal it, and try it.
And at dawn die with burned lips...