Nichita Stănescu

MARELE OCHI AL IERNII

Ochi mare, nu te vezi decît tu,
noi suntem imagini rapide
curbîndu-ne, atunci, acu,
şi rupţi ca raza-n lichide.
Alunecăm pe emisfera ta,
sculpturi în relief, de aer,
şi ţărmul pleoapei reci şi grea
ne-nfige-n furci de gene verzi, cu vaier.
Şi ne-ntîmplăm, pierim, ne stingem
pe irisul în contemplare,
dar nu-şi suntem priviri, ci ningem
în iarna ta, ochi mare, tu, ochi mare.


BIG EYE OF WINTER

Big eye, only you are seen,
we are fast images
curving us, then, now,
broken like the ray in liquid.
We slip on your hemisphere,
sculptures in relief, of air,
and the shore of the cold and heavy eyelid
thrust us in forks of green lashes.
And we happen, we perish, we estinguish,
on the iris in contemplation,
but we aren't your looks, we are snowing
in your winter, big eye, you, big eye.