09.01.2012

Lucian Blaga


SCOICA

C-un zîmbet îndrăzneţ privesc în mine
şi inima
mi-o prind în mană. Tremurînd
îmi strîng comoara la ureche şi ascult.

Îmi pare
ca ţin în mîini o scoică,
în care
prelung şi neînţeles
rasună zvonul unei mări necunoscute.

O, voi ajunge, voi ajunge
vreodat' pe malul
acelei mări, pe care azi
o simt, dar nu o văd ?



THE SHELL

With a daring smile I look inside me
and my heart
I take in my hand. Shaking
I bring my treasure to my ear and listen.

It seems to me
to keep in my hands a shell
in which
lasting and not understood
the rumour of an unknown sea is sounding.

Oh, shall I reach, shall I ever reach
the shore
of those sea,
that I feel today , but I cannot see ?

5 comentarii:

  1. Frumoase versuri, la fel de mult iubesc marea şi eu... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Splendidă poezia și imaginea! Oare ne mai ascultăm noi marea interioară din scoica inimii?

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...