Ion Vinea

                       

PARADIS DESTRĂMAT

Numai cuvintele şi ecoul,
numai suspinele,numai privirile
şi glasurile cînd se dăruie
cu dezmierdările şi taina inimii !

Şi totuşi poate aveam o altă soartă
dincolo de geamătul fugar
al întîlnirilor.Poate că amîndoi
am fi suit mai lesne drumul părăsit
pînă ce toamnele uitării ne-ar fi plîns
cu zvon de ape si troian de foi.

Dar aşteptînd ca singură să bată
ora de noi temută, aşteptată,
ne rătăcim prin raiul destrămat
care se pierde-n clipe legănate
şi-n amăgirea visului visat.

Celor învinşi ne rămîne deşertul
si părerea de rău ca o vrăjitoare
nălucindu-se-n jarul trecutului,
basmul nepovestit a ce-ar fi fost să fie.



BROKEN PARADISE

Only the words and the echo,
only the sighs, only the looks
and the voices when they offer themselves
with the caresses and the secret of the heart !

However we could have another destiny
beyound the fugitive moan
of the dates. Maybe both of us
could climb more easyily the desert path
till the autumns of the oblivion would wept over us
with rumours of waters and heaps of leaves.

But waiting that dreaded,
expected hour would beat by itself,
we wander thrugh the broken paradise
that lose itself in the rocking moments
and in the cheating of the dreamed dream.

For the defeated ones the desert remains
and the regret like a witch
from the fire of the past,
the untold fairy-tale of what could have been.