08.01.2012

Ion Caraion

                                     


ÎNDEPĂRTARE

Prin uşa deschisă - brîu gros de umbră -
plopii izbucneau către cer.
şi degetele-i alergau pe clape,
tremuratoare ca frunza plopului.


Paşii cuiva s-au oprit în noapte.
Din ochii ei ca fumul de ţigară,
zbura un fluture.


Timp cu coviltirul sur.


...şi am iubit-o pe femeia aceea,
care nu m-a întrebat nimic niciodată.




MOVING AWAY

Through the open door - thick belt of shadow -
the poplar trees burst towards the sky.
And her fingers run on the keys
trambling like the poplar leaf.

Someone's steps stopped in the night.
From her eyes like the cigarette smoke
a butterfly flew.

The time with gray tilt.

...and I loved that woman
who never ask me anything.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...