CÎNTEC
Amintiri nu are decît clipa de-acum.
Ce-a fost într-adevăr nu se ştie.
Morţii îşi schimbă tot timpul între ei
numele, numerele, un, doi, trei...
Există numai ceea ce va fi,
numai întîmplările neîntîmplate,
atîrnînd de ramura unui copac
nenăscut, stafie pe jumătate...
Există numai trupul meu înlemnit,
ultimul, de bătrîn, de piatră.
Tristeţea mea aude nenăscuţii cîini
pe nenăscuţii oameni cum îi latră.
O,numai ei vor fi într-adevăr !
Noi, locuitorii acestei secunde
suntem un vis de noapte, zvelt,
cu-o mie de picioare alergînd oriunde.
SONG
Only the present moment has memories.
What was indeed isn't known.
The dead change always among them
their name, their numbers, one, two, three...
It is only what will be,
only the unhappened events
hanging from the branch
of an unborn half ghost tree...
It is only my wood body,
the last, of an old man, of a stone.
My sadness hears the unborn dogs
barking to the unborn people.
Oh, only them will truly be !
We, the inhabitants of this second
are a night dream, slender,
with thousand feet running everywhere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.