29.01.2011
Nina Cassian
CANDORI
- E la fel ca atunci. Ca la optsprezece ani.
Aceeaşi apă, aceeaşi lăcomie de trandafir,
aceeaşi aplecare a trupului
şi spaima de sărut, şi a te trezi din somn e-o fericire
şi sîmbăta şi Tîrgul Moşilor,
toate aceleaşi.
-Atunci, ce s-a schimbat ? întreabă domnul învăţător.
- Nu ştiu. N-am învăţat lecţia.
N-am învăţat nici o lecţie.
Am lipsit de la lecţie.
N-am putut să vin la şcoală
pentru că am fost sănătoasă.
- Atunci, am să te las repetentă, spune domnul învăţător.
- Aşa şi trebuie. O să mai încerc.
O să mă străduiesc. Poate că-mbătrînesc
pîn' la semestrul următor.
INNOCENZA
- E come allora. Come a diciotto anni.
La stessa aqua, la stessa avidita per la rosa,
la stessa inclinazione del corpo
e paura di baciare, e svegliarsi dal sonno vuol dire felicita
e il sabato e la Fiera,
tutte sonno le stesse.
- Allora, cosa e cambiato ? chiede il signor maestro.
- Non lo so. Non ho imparato la lezione.
Non ho imparato nessuna lezione.
Ho mancato dalla lezione.
Non ho potuto venire alla scuola
perche ero in buona salute.
- Allora, ti lascero a ripetere, dice il signor maestro.
- Cosi dovrebbe essere. Provero ancora.
Mi sforzero. Forse invecchio
fino al semestre succesivo.
INNOCENCE
- It's like then. It's like at eighteen.
The same water, the same greed for the rose,
the same inclination of the body
and fear for kissing, and to wake from the sleep means happiness
and Saturday and the Fair,
all the same.
- Then, what's changed ? asks Mr. Teacher.
I don't know. I haven't learned the lesson.
I have learned no lesson.
I missed the lesson.
I couldn't come to school
because I was healthy.
- Then, I shall leave you repeat, says Mr. Teacher.
- That must be so. I shall try.
I shall strive for.Maybe I shall get old
till the following semester.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce trist e că la şcoală eşti obligat să creşti, chiar dacă tu nu vrei...
RăspundețiȘtergere