Emil Botta

ŞI FAUNA

Leii, paraleii, militarii
aveau mîinile roase de carii.
Din toată gloria rămăsese doar o tresă,
din tot muzeul o singură piesă.

Fanţii cu flori veştede la butonieră,
civilii care făcuseră o admirabilă carieră,
mîncaţi de molii, mureau
pe rînd, scuzîndu-se : fără să vreau.

Minotauri, centauri veneau
la hruba Frumoasei şi nu mai plecau...
Şi Frumoasa cu buzele pale
îşi lega cureluşa la sandale.



E LA FAUNA

I leoni, gli audaci, i militari
avevano le mani rosicchiate dai tarli.
Dalla loro gloria aveva rimasto una spallina,
dal intero museo un'unico pezzettino.

Gli spasimanti con fiori apassiti all'occhiello,
i civili che avevano fatto una mirabile carriera,
mangiati dai tarli, muorevano
a turno scusandosi : senza volerlo.

Minotauri, centauri arrivavano
alla grotta della Bella e non se ne andravano...
E la Bella dalle labbra pallide
si legava la cinghietta ai sandali.



AND FAUNA

The lions, the bold, the militaries
had their hands gnowed by the death watch.
Of all their glory has remained a braid,
of whole museum only one piece.

The mashers with withered flowers in buttonhole,
civilies who have done an admirable career,
eaten by the moth, are dying
in turn, excusing themselves :without wanting.

Minotaurs, centaurs came
at Beautiful's cave and left no more...
And Beautiful with pale lips
tired up the strap of her sandals.