27.01.2011

Maria Banuş



CERCUL SE-NCHIDE

Cercul se-nchide.
Ţii minte cum nechezau sălbatecii mînji ?
Şi tropăiau departe
de mîngîietorul bot al părinţilor.
Ţii minte cum scuturau coama în vînt ?

Acum eu întind botul
ca un sucub însetat,
după apa neîncepută,
după zîmbetul fiilor,
după arcul grumazului lor încordat,
ridicat împotrivă.

Şi noaptea, neauzit,
m-apropii de pat,
îi ascult cum reaspiră,
ating mărul lor rotund ca o piatră de rîu,
care doarme adînc în albia nopţii.

Şi străveziile clipe trec,
mă mai chinuie o vreme şi mă îneacă.
Dar în ultima clipă simt,
atingîndu-le umărul,
cum intru prin ei în iarba sălbatică,
şi iarăşi ating stelele, frunza, mareele.



IL CERCHIO STA CHIUDENDOSI

Il cerchio sta chiudendosi.
Ti ricordi come nitrivano i selvaggi cavaletti ?
E scalpitavano lontano
dal carezzevole muso dei genitori.
Ti ricordi come scuotevano la loro chioma nel vento ?

Ora tendo io il muso
come un fantasma assetata
verso l'acqua vergine,
verso il sorriso dei figli,
verso l'arco del loro collo teso
sollevato contro.

E di notte, inascoltato,
m'avvicino al letto,
li ascolto respirare,
tocco la loro spalla tonda come una pietra del fiume
che dorme profondamente nel letto della notte.

E i trasparenti istanti passano,
mi tormentano un tempo e poi m'annegano.
Ma nel ultimo momento sento,
toccando la loro spalla,
come sto entrando attraverso loro nell'erba selvatica
e ancora tocco le stelle, le foglie, le maree.



THE CIRCLE IS CLOSING

The circle is closing.
Do you remember how the wilde foals were neighing ?
And were tramping away
From the caressing mouth of their parents.
Do you remember how they were shaking their mane in the wind ?

Now it's me that stretch the mouth
like a thirsty ghost
after the virgin water,
after the smile of the children,
after the bow of their strained necks
raised against.

And at night, unheard,
I approach the bed
and listen them breathing,
touch their round shoulder like a stone of the river
sleeping deeply in the bed of the night.

And the trasparent moments pass,
torment me for a while and then drown me.
But in the last moment I feel,
touching their shoulder,
as I go through them into the wilde grass
and again I touch the stars, the leaves, the tides.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...