Ion Pillat

ÎNGER RĂMAS

Dăduse iarna-n primăvară iar
Şi sub un piersic scuturat de floare
Lăsase nea de scoici ca un brumar
Şi mic, un înger îngheţat, la soare.
Părea o rîndunică de cleştar
Uitată jos de toamna migratoare,
Cu aripile-n cruce, tainic dar,
Căzut din cer şi care-n suflet doare.
Avea doi ochi ca boabe de mărgean,
Pe cap purta un cerc de albă lună,
Ca o icoană dintr-un schit muntean.
Fetiţa cea mai mică l-a văzut,
Plîngînd fugi în casă să le spună -
Şi toţi au rîs şi nimeni n-a crezut.


ANGELO RIMASTO

L'inverno sboccava nella primavera
E sotto un pesco dai fiori scossi
Aveva lasciato neve quanto un po' di brina
E piccolo, un angioletto gelato, al sole.
Sembrava una rondine di cristallo
Scordata giu dell'autunno migratorio,
Con le ali inccrociati, segreto dono,
Caduto dal cielo e che l'animo ferisce.
Aveva due occhi come grani di corallo,
Sulla testa aveva un cerchio di bianca luna,
Come una icona da un eremo valacco.
La ragazza piu piccola l'ha visto,
Piangendo e venuta in casa per annunziarli -
Ma tutti hanno riso e nessuno non ci ha creduto.



ANGEL LEFT

The winter had rushed into the spring
And under a peach tree with blossom shed
It had left snow like hoar frost
And a little angel frozen, in the sun.
He seemed like a crystal sallow
Forgotten down by the migratory autumn,
With wings in cross, a secret gift,
Fallen from heaven, and that hurts the soul.
He had two eyes like grains of coral,
On his head he wore a circle of white moon,
Like an icon from a Wallachian hermitage.
The littlest girl saw him,
Crying she ran into the house to tell them -
But everybody laughed and nobody believed.