Ana Blandiana

AM OBOSIT

Am obosit să mă nasc din idee,
Am obosit să nu mor,
Mi-am ales o frunză,
Iată, din ea mă voi naşte,

După chipul şi asemănarea ei, uşor
Seva răcoroasă o să mă pătrunză
Şi nervurile îmi vor fi fragede moaşe.
De la ea o să învăţ să tremur, să cresc,
Şi de durere să mă fac strălucitoare ;
Apoi să mă desprind de pe ram
Ca un cuvînt de pe buze,
În felul acela copilăresc
În care
Se moare
La frunze.



SONO STANCA

Sono stanca di essere nata dall'idea,
Sono stanca di non morire,
Ho scelto una foglia,
Ecco, saro nata da lei,

Alla sua immagine e somiglianza, leggermente
La fresca linfa mi penetrera
E le nervature sarano fragili levatrici.
Da lei imparero a tremare, crescere,
E per dolore farmmi brillare ;
Poi distaccarmi dal ramo
Come una parola dalle labbra
In quello modo infantile
Nel quale
Muoiono
Le foglie.



I AM TIRED

I am tired to be born of idea,
I am tired not to die,
I chose a leaf,
Here, to be born of her,

As her image and likeness, easily
The fresh sap to penetrate me
And the ribs tender midwives to be.
From her I shall learn to tremble, to grow
And for pain to make me brilliant ;
Then to tear me off from the branch
As a word from the lips,
In that childish way
In which
The leaves
Die.