Mihai Eminescu

O, MAMĂ...

O, mamă, dulce mamă, din negura de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi ;
Deasupra criptei negre a sfîntului mormînt
Se scutură salcîmii de toamnă şi de vînt,
Se bat încet din ramuri, îngînă glasul tău...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Cînd voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plîngi ;
Din teiul sfînt şi dulce o ramură să frîngi,
La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi ;
Simţi-o-voi odată umbrind mormîntul meu...
Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu.

Iar dacă împreună va fi ca să murim,
Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim,
Mormîntul să ni-l sape la margine de rîu,
Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu ;
De-a pururea aproape vei fi de sînul meu...
Mereu va plînge apa, noi vom dormi mereu.



OH,MAMMA...

Oh, mamma, dolce mamma, dalle tenebre dei tempi
Col fruscio delle foglie tu mi chiami da te ;
Sopra la nera cripta della santa tomba
Si scuotono le acacie d'autuno e di vento,
Sbattono lentamente i rami, la tua voce stanno mormorando...
Sempre si sbatterano, tu dormirai per sempre.

Se moriro, amore, non piangere alla mia testa ;
Dal tiglio santo e dolce un ramo rompa,
Alla mia testa con premura vai a seppellirla,
Su di esso cadano le gocce dei tuoi occhi ;
La sentiro una volta ombreggiare la mia tomba...
Sempre crescera la ombra, io dormiro per sempre.

E se sara che insieme noi moriamo,
Non ci portino in triste cemitero,
Ci cavino la tomba al margine della riva,
Ci mettano nel vano della stessa bara ;
Per sempre accanto sarai al mio seno...
Sempre piangera l'acqua, noi sempre dormiremo.



OH, MAMMA...

Oh, mamma, sweet mamma, from the darkness of the times
With the rustling of the leaves you are calling me ;
Above the black crypt of the holy tomb
The robinia trees are shaking by autumn and by wind,
They are slowly striking their branches, whispering your voice...
Forever they will strike, you will sleep forever.

When I shall day, my love, at my head don't cry;
From the sweet holy lime tree break a branch,
At my head carefully you bury it,
On it fall the drops of your eyes ;
I shall feel it once shading my tomb...
Forever the shadow will increase, I shall sleep forever.

And if together it will be to die,
Do not take us in gloomy cemetery,
Let them dig our grave at the edge of the river,
Put us in the room of the same coffin ;
You will always be near my breast...
Forever the water will weep, we shall sleep forever.