CEAŢA CARE COBOARĂ
Ceaţa care coboară
Este pleoapa ta
Lăsată somnoroasă peste lume ?
Lumea visează
Dincolo de ea
Şi numai eu am fost uitată
Trează
Să văd cum somnul
Curge-n moarte bun,
Neschimbător,
Ca un izvor
Care apune-n mare,
Ca stelele care apun,
e-ncet, încet de soare ?
Să văd cum moartea limpede
Din cînd în cînd
Se tulbură visînd
C-am fost uitată trează
Anume
Ca să poată să mă doară
Pleoapa ta care coboară
Înduioşată peste lume ?...
LA NEBBIA CHE STA SCENDENDO
La nebbia che sta scendendo
E la tua palpebra
Lsciatasi assonnata sul mondo ?
Il mondo sta sognando
Al di la di essa
E solo io sono stata dimenticata
Sveglia
Per vedere come il sonno
Scorre nella morte buono,
Immutabile,
Come una sorgente
Che tramonta nel mare,
Come le stelle che si spengono,
E rallentar di sole ?
Vedere come la morte chiara
A volte
Si turba sognando
Che sono dimenticata sveglia
Appunto
Perche mi possa dolere
La tua palpebra che scende
Intenerita sul mondo ?...
THE MIST THAT IS FALLING
The mist that is falling
Is your eyelid
Sleepy left over the world ?
The world is sleeping
Beyond it
And only me was forgotten
Awake
To see how the sleep
Is flowing in the death good
Unchanging,
Like a spring
Tha goes down in the sea,
As the stars that extingush,
Is it slowly, slowly of the sun ?
To see how the clear death
From time to time
Troubles dreaming
That I have been forgotten awake
On purpose
To pain me
Your eyelid that is falling
Tender over the world ?
AM RUPT ACEST TRANDAFIR
Rostesc cuvinte,
Ca să iau aer.
Adorm,
Ca să nu mai ştiu.
Tai pîine,
Ca s-o bucur pe mama.
Ascult mierla,
Ca să nu mint.
Mă uit la tei,
Ca să nu uit.
Am rupt acest trandafir.
De ce ?
HO ROTTO QUESTA ROSA
Dico parole,
Per prendere aria.
Mi addormento,
Per non sapere piu.
Taglio pane,
Per rallegrare la mia madre.
Ascolto la merla,
Per non mentire.
Guardo il tiglio,
Per non dimenticare.
Ho rotto questa rosa.
Perche ?
I HAVE TORN OFF THIS ROSE
I say words,
For taking air.
I fall asleep,
For no more knowing.
I cut the bread,
For cheering my mother.
I listen to the blackbird,
For not lying.
I look to the lime tree,
For not forgetting.
I have torn off this rose.
What for ?
CANDORI
- E la fel ca atunci. Ca la optsprezece ani.
Aceeaşi apă, aceeaşi lăcomie de trandafir,
aceeaşi aplecare a trupului
şi spaima de sărut, şi a te trezi din somn e-o fericire
şi sîmbăta şi Tîrgul Moşilor,
toate aceleaşi.
-Atunci, ce s-a schimbat ? întreabă domnul învăţător.
- Nu ştiu. N-am învăţat lecţia.
N-am învăţat nici o lecţie.
Am lipsit de la lecţie.
N-am putut să vin la şcoală
pentru că am fost sănătoasă.
- Atunci, am să te las repetentă, spune domnul învăţător.
- Aşa şi trebuie. O să mai încerc.
O să mă străduiesc. Poate că-mbătrînesc
pîn' la semestrul următor.
INNOCENZA
- E come allora. Come a diciotto anni.
La stessa aqua, la stessa avidita per la rosa,
la stessa inclinazione del corpo
e paura di baciare, e svegliarsi dal sonno vuol dire felicita
e il sabato e la Fiera,
tutte sonno le stesse.
- Allora, cosa e cambiato ? chiede il signor maestro.
- Non lo so. Non ho imparato la lezione.
Non ho imparato nessuna lezione.
Ho mancato dalla lezione.
Non ho potuto venire alla scuola
perche ero in buona salute.
- Allora, ti lascero a ripetere, dice il signor maestro.
- Cosi dovrebbe essere. Provero ancora.
Mi sforzero. Forse invecchio
fino al semestre succesivo.
INNOCENCE
- It's like then. It's like at eighteen.
The same water, the same greed for the rose,
the same inclination of the body
and fear for kissing, and to wake from the sleep means happiness
and Saturday and the Fair,
all the same.
- Then, what's changed ? asks Mr. Teacher.
I don't know. I haven't learned the lesson.
I have learned no lesson.
I missed the lesson.
I couldn't come to school
because I was healthy.
- Then, I shall leave you repeat, says Mr. Teacher.
- That must be so. I shall try.
I shall strive for.Maybe I shall get old
till the following semester.
ULISE
Am uitat undeva o parte din mine...
Eram aşa de atent să nu pierd nimic !
Numai fete urîte am întîlnit azi.
Fără mine întreg mă voi prăbuşi.
Fără mine întreg nu mai sunt eu.
Depărtarea mănîncă din oraşul ruginit.
Taci...despre ce pomeniţi ? Grîu sub vînt.
În fiecare zi se prăbuşeşte cineva...
Arborii se destrămau subţire
şi pămîntul îi înghiţea împreună cu ploaia.
Am uitat undeva o parte din mine.
ULISSE
Ho dimenticato altrove una parte di me.
Ero cosi attento a non perdere nulla !
Solo delle ragazze brutte ho incontrato oggi.
Senza di me intero crollero.
Senza di me intero non sono piu io.
La lontananza mangia dalla citta arrugginita.
Stai zitto..di che vi ricordate ? Grano sotto vento.
Gli alberi si dissipavano sottilmente
e la terra li inghiottiva insieme alla pioggia.
Ho dimenticato altrove una parte di me.
ULYSSES
I forgot somewhere a part of myself.
I was so careful not to lose anything !
Only ugly girls I have met today.
Without me whole I shall collapse.
Without me whole I am no longer myself.
The distance is eating from the rusty city.
Shut up...what are you remembering of ? Wheat under wind.
Everyday someone collapses...
The trees are breaking up thinly
and the earth is swallowing them together with the rain.
I forgot somewhere a part of myself.
CERCUL SE-NCHIDE
Cercul se-nchide.
Ţii minte cum nechezau sălbatecii mînji ?
Şi tropăiau departe
de mîngîietorul bot al părinţilor.
Ţii minte cum scuturau coama în vînt ?
Acum eu întind botul
ca un sucub însetat,
după apa neîncepută,
după zîmbetul fiilor,
după arcul grumazului lor încordat,
ridicat împotrivă.
Şi noaptea, neauzit,
m-apropii de pat,
îi ascult cum reaspiră,
ating mărul lor rotund ca o piatră de rîu,
care doarme adînc în albia nopţii.
Şi străveziile clipe trec,
mă mai chinuie o vreme şi mă îneacă.
Dar în ultima clipă simt,
atingîndu-le umărul,
cum intru prin ei în iarba sălbatică,
şi iarăşi ating stelele, frunza, mareele.
IL CERCHIO STA CHIUDENDOSI
Il cerchio sta chiudendosi.
Ti ricordi come nitrivano i selvaggi cavaletti ?
E scalpitavano lontano
dal carezzevole muso dei genitori.
Ti ricordi come scuotevano la loro chioma nel vento ?
Ora tendo io il muso
come un fantasma assetata
verso l'acqua vergine,
verso il sorriso dei figli,
verso l'arco del loro collo teso
sollevato contro.
E di notte, inascoltato,
m'avvicino al letto,
li ascolto respirare,
tocco la loro spalla tonda come una pietra del fiume
che dorme profondamente nel letto della notte.
E i trasparenti istanti passano,
mi tormentano un tempo e poi m'annegano.
Ma nel ultimo momento sento,
toccando la loro spalla,
come sto entrando attraverso loro nell'erba selvatica
e ancora tocco le stelle, le foglie, le maree.
THE CIRCLE IS CLOSING
The circle is closing.
Do you remember how the wilde foals were neighing ?
And were tramping away
From the caressing mouth of their parents.
Do you remember how they were shaking their mane in the wind ?
Now it's me that stretch the mouth
like a thirsty ghost
after the virgin water,
after the smile of the children,
after the bow of their strained necks
raised against.
And at night, unheard,
I approach the bed
and listen them breathing,
touch their round shoulder like a stone of the river
sleeping deeply in the bed of the night.
And the trasparent moments pass,
torment me for a while and then drown me.
But in the last moment I feel,
touching their shoulder,
as I go through them into the wilde grass
and again I touch the stars, the leaves, the tides.
TÎRZIU
Începe să fie tîrziu
În mine.
Uite, s-a făcut întuneric
În mîna dreaptă
Şi-n salcîmul din faţa casei.
Trebuie să sting
Cu o pleoapă
Toate lucrurile care-au mai rămas
Aprinse,
Papucii de lîngă pat,
Cuierul, tablourile...
Restul agoniselii -
Tot ce se vede în jur
Pînă dincolo de stele -
N-are nici un rost s-o iau,
Va arde în continuare.
Şi-am lăsat vorbă,
În amintirea mea,
Măcar la soroace mai mari,
Universul întreg să fie dat lumii
De pomană.
TARDI
Comincia ad essere tardi
Dentro di me.
Ecco, c'e buio
Nella mano destra
E nell'acacia di fronte alla casa.
Devo spegnere
Con una palpebra
Tutte le cose che sono rimaste
Accese,
Le pantofole accanto al letto,
L'attaccapanni, i dipinti...
Il resto del risparmio -
tutto cio che si vede intorno
Fino al di la delle stelle,
Non ha senso prenderlo,
Ardera continuamente.
E ho lasciato testamento
Nella mia memoria,
Almeno a grandi occasioni,
L'intero universo essere dato al mondo
Per carita.
LATE
It begins to be late
Inside me.
There, it's dark
Inside my right hand
And inside the robinia tree in front of the house.
I must extinguish
With an eyelid
All the things that have remained
Lighted,
The slippers near the bed,
The hanger, the paintings...
The rest of the savings -
Everything you see around
Beyound the stars,
It doesn't make sense to take,
They will continuously burn.
And I left my will
In my memory,
At least on the greater occasions,
The whole universe to be given to the world
For charity.
RĂTĂCIND CU LUNA
E-aşa frumos să rătăceşti o noapte,
cu luna, ca o amforă, pe umăr,
să simţi, asemeni fructelor prea coapte,
cum cad în tine gînduri fără număr.
Se-ntinde caldarîmul ca o apă,
ademenind molatecă piciorul,
şi casele-şi răsfaţă larg pridvorul,
în care luna n-a putut să-ncapă,
şi-a curs - argint şi miere - prin grădină...
Splendoarea ei poate-a făcut să cadă
- pierdute-ntr-o beţie de lumină -
atîtea flori de-acacia pe stradă,
şi ea-i aceea care-n astă seară
îţi face dor de-o vorbă de iubire
şi de-un fermecător odinioară
pierdut în nu ştiu cîte cimitire.
Asemeni unui braţ de fată moartă
e luna ce te duce-aşa, de umăr -
stafie, tu şi ea, din poartă-n poartă,
să numeri gîndurile fără număr.
Opreşte-te, cuprinde-ţi capu-n mîini,
şi, dacă nu se poate altfel, plîngi.
Că luna, luna asta n-o s-o stîngi
decît cu jarul soarelui de mîni...
ţărm
vino la mare
lasă-te lunii
care de vid e
fii ca de sare
peste păunii
nopţii lichide
oarbă-n culoare-i
limba minunii
ce ne divide
ţărmuri pustii
şi poezii
te ţin în sine
stau mărturii
coralii vii
raiuri marine
va fi să vii
ori să nu vii
tot un senin e
riva
vieni al mare
lasciati alla luna
che vuota e
sii come il sale
sopra i pavoni
della notte liquida
cieca nel colore e
la lingua del miracolo
che ci separa
rive deserte
e poesie
ti mantengono dentro
sono testimoni
i coralli vivi
paradisi marini
sara che verrai
o non verrai
c'e sempre sereno
shore
come to the sea
abandon you to the moon
which is of void
be like the salt
over the peacocks
of the liquid night
blind in color is
the language of the miracle
that divides us
deserted shores
and poems
keep you inside
witnesses are
the living corals
marine paradises
you will be to come
or not to come
it's also serene
ŞI FAUNA
Leii, paraleii, militarii
aveau mîinile roase de carii.
Din toată gloria rămăsese doar o tresă,
din tot muzeul o singură piesă.
Fanţii cu flori veştede la butonieră,
civilii care făcuseră o admirabilă carieră,
mîncaţi de molii, mureau
pe rînd, scuzîndu-se : fără să vreau.
Minotauri, centauri veneau
la hruba Frumoasei şi nu mai plecau...
Şi Frumoasa cu buzele pale
îşi lega cureluşa la sandale.
E LA FAUNA
I leoni, gli audaci, i militari
avevano le mani rosicchiate dai tarli.
Dalla loro gloria aveva rimasto una spallina,
dal intero museo un'unico pezzettino.
Gli spasimanti con fiori apassiti all'occhiello,
i civili che avevano fatto una mirabile carriera,
mangiati dai tarli, muorevano
a turno scusandosi : senza volerlo.
Minotauri, centauri arrivavano
alla grotta della Bella e non se ne andravano...
E la Bella dalle labbra pallide
si legava la cinghietta ai sandali.
AND FAUNA
The lions, the bold, the militaries
had their hands gnowed by the death watch.
Of all their glory has remained a braid,
of whole museum only one piece.
The mashers with withered flowers in buttonhole,
civilies who have done an admirable career,
eaten by the moth, are dying
in turn, excusing themselves :without wanting.
Minotaurs, centaurs came
at Beautiful's cave and left no more...
And Beautiful with pale lips
tired up the strap of her sandals.
AM OBOSIT
Am obosit să mă nasc din idee,
Am obosit să nu mor,
Mi-am ales o frunză,
Iată, din ea mă voi naşte,
După chipul şi asemănarea ei, uşor
Seva răcoroasă o să mă pătrunză
Şi nervurile îmi vor fi fragede moaşe.
De la ea o să învăţ să tremur, să cresc,
Şi de durere să mă fac strălucitoare ;
Apoi să mă desprind de pe ram
Ca un cuvînt de pe buze,
În felul acela copilăresc
În care
Se moare
La frunze.
SONO STANCA
Sono stanca di essere nata dall'idea,
Sono stanca di non morire,
Ho scelto una foglia,
Ecco, saro nata da lei,
Alla sua immagine e somiglianza, leggermente
La fresca linfa mi penetrera
E le nervature sarano fragili levatrici.
Da lei imparero a tremare, crescere,
E per dolore farmmi brillare ;
Poi distaccarmi dal ramo
Come una parola dalle labbra
In quello modo infantile
Nel quale
Muoiono
Le foglie.
I AM TIRED
I am tired to be born of idea,
I am tired not to die,
I chose a leaf,
Here, to be born of her,
As her image and likeness, easily
The fresh sap to penetrate me
And the ribs tender midwives to be.
From her I shall learn to tremble, to grow
And for pain to make me brilliant ;
Then to tear me off from the branch
As a word from the lips,
In that childish way
In which
The leaves
Die.
POEM ALB
Poate că spre tine-ndreptasem acest gînd
devenit cuvînt.
Poate că spre tine-ndreptasem acest cuvînt
devenit sînge.
Poate că spre tine-ndreptasem acest sînge
devenit făptură.
Poate că spre tine-ndreptasem
această nefiinţă
pe care tu ai primit-o
şi tăcînd , zîmbind şi privind
ai învăţat-o să tacă
( deci să strige )
să zîmbească
( deci să plîngă )
să privească
( deci să uite ).
Poate că tu eşti viaţa ei
( de vreme ce-i eşti
moartea uitării ).
POEMA BIANCO
Forse a te avevo rivolto questo pensiero
diventato parola.
Forse a te avevo rivolta questa parola
diventata sangue.
Forse a te avevo rivolto questo sangue
diventato essere.
Forse a te avevo rivolto
questo non essere
che tu hai ricevuto
e tacendo, sorridendo e guardando,
l'hai insegnato tacere
( dunque gridare )
sorridere
( dunque piangere )
guardare
( dunque dimenticare ).
Forse tu sei la sua vita
( in quanto sei per esso
la morte della dimenticanza ).
WHITE POEM
Perhaps to you I had sanded the thought
become word.
Perhaps to you I had sanded the word
become blood.
Perhaps to you I had sanded the blood
become being.
Perhaps to you I had sanded
my nonexistence
that you have received
and keeping silent, smiling and looking,
you have thought it to be quiet
( that is to shout )
to smile
( that is to cry )
to look
( that is to forget ).
Perhaps you are its life
( since you are
the death of its oblivion ).
ŞI IAR MI-I SUFLETUL LA TINE
...Şi iar mi-i sufletul la tine
Atît de-ntreg,
Atît de tot,
Că-mi sorb o lacrimă şi-mi pare
Că cere,
Mîngîiere,
Şi doare,
De parcă tu ai plîns-o-n mine,
De parcă ţi-am venit de tot...
Aşa !...dă-mi mîinile-amîndouă,
Şi ochii amîndoi mi-i dă,
Deschişi adînc
Şi mult
Şi-aproape
Pîn-vom închide-o sub pleoape
Aceeaşi stea topită-n două
De mult ce ia
De mult ce dă...
Şi calea gîndului se-nchide,
Doar lacrimile vad îşi cer...
Şi nu mai am nici ochi,
Nici gură...
Pe valul mării ce mă fură
Privirile nu-şi pot deschide
Decît fereastra dinspre cer...
E ANCORA LA MIA ANIMA C'E CON TE...
...E ancora la mia anima c'e con te,
Cosi intera,
Cosi tutta,
Che sto sorbendo una lacrima e mi pare
Che richiede
Sollievo,
E fa male
Come se tu l'avessi pianta in me,
Come se a te venissi tutta...
Cosi !...dammi le tue mani ambedue
E tutti e due occhi dammi,
Profondamente aperti
E largamente
E vicino
Finche chiuderemo tra le palpebre
La stessa stella fusa in due
Per quanto prende
Per quanto da...
E la via del pensiero si chiude,
Solo le lacrime chiedono uscire...
E non ho piu occhi
Ne bocca...
Sull'onda del mare che mi sta rubando
I miei sguardi non possono aprire
Se non la finestra verso il cielo.
AND AGAIN MY SOUL IS WITH YOU...
And again my soul is with you
So whole
So entire
That I sip a tear and seems to me
It ask for
Comfort
And it hurts
As if you have weeped it inside me,
As if I have come all to you...
So !...give me your hands both
And both your eyes give to me
Deeply opened
And largely
And near
Till we shall close between the eyelids
The same star fused in two
Of much it takes,
Of much it gives...
And the way of the thought is closing,
Only the tears ask for their coming out...
And I have neither eyes,
Nor mouth...
On the wave of the sea that is stealing me
My eyes can't open
But their window toward the sky...
TRIPTIC EMINESCIAN
Eminescu adolescent
Cuvînt apăsînd pe cuvînt,
ce umbră de codri surîzînd !
Gînd apăsînd pe gînd,
ce luceafăr în noapte arzînd !
Val înspre val alergînd,
ce rază de lună lucind !
Timpul ce mişcă doar timp,
ce frunte de ghimp sîngerînd !
S-or duce aproape pierind
păsări în vînt,
mai murmurînd,
mai scînteind.
Dar cine le va fi privind,
mamă plîngînd,
sămînţă-nflorind,
cuvînt apăsînd pe cuvînt ?
Eminescu matur
În sine însuşi ningea
cu negri fulgi de zăpadă,
fiind el era
o ruptură, o cascadă.
El însuşi nu mai era el,
felul lui îşi schimbase felul
cum purgatoriul îşi schimbă-n inel
de aură infernul.
Atîta dragoste şi-atîta bunătate
a fost să aibă-n sine el cu sine însuşi
că desfăcea orice lăcate
cu plînsul cheilor din plînsu-şi.
Altfel, la trup voinic şi ager,
cu gene rari la ochi şi arse,
era ceva de tot arhaic
în viitorul ce-l parcurse.
Apoi el puse palma-i faţă de irişi
dară prin ea avu vedere
a celor scrişi încă nescrişi
a văduvilor toţi de stele.
Eminescu ultim
Peşteră absorbitoare,
cerc absorbitor de punct,
corn de melc care nu doare
suntul resorbit în sunt.
Tu lumină alergîndă
reîntorcîndu-te acasă
brusc devenind flămîndă
rechemîndu-şi iar mireasa.
Ah, suavă recădere
a cuvîntului în sine,
cercuri, cercuri de tăcere
absorbind în ea divine
sensuri, sensuri, înţelesuri,
îngustîndu-se în unghi,
smulgere spre înapoi,
frig al ninsorii rechemat în nori,
urlet şi rechemare,
tu !
TRITTICO
Eminescu giovane
Parola premendo parola,
che ombra di boschi sorridendo !
Pensiero premendo pensiero,
che stella nella notte ardendo !
Onda verso onda correndo,
che raggio di luna splendendo !
Il tempo che muove solo tempo,
che fronte da spina sanguinando !
Andrano quasi sparendo
uccelli nel vento,
piu mormorando,
piu scintillando.
Ma chi li avra guardati,
madre piangendo,
seme fiorendo,
parola premendo parola ?
Eminescu maturo
In se stesso nevicava
con neri fiocchi di neve,
essendo lui era
una rottura, una cascata.
Lui stesso non era piu lui,
il suo modo aveva cambiato il modo,
come il purgatorio cambia in anello
di aura il suo inferno.
Tanto amore e tanta dura bonta
c'e stato di avere in se lui con se stesso
che disserrava ogni serratura
con il pianto delle chiavi del suo pianto.
Altrimenti, dal corpo forte e agile,
con rare ciglie e bruciate,
era qualcosa arcaico del tutto
nel futuro che gia aveva percorso.
Poi lui ha messo la mano dinanzi alle iridi,
ma attraverso di esso aveva vista
di quelli scritti ancora non scritti,
dei vedovi tutti delle stelle.
Eminescu ultimo
Cave assorbitrice,
cerchio assorbendo il punto,
corno che non fa male di lumaca,
l'essere assorbito nel sono.
Tu luce corrente
ritornando a casa tua,
all'improvviso diventando affamata
richiamando la sua sposa.
Ah, soave ricaduta
della parola dentro di se,
cerchi cerchi di silenzio,
assorbendo in essa divini
sensi, sensi, significati,
restringendosi in angolo,
strappamento indietro,
freddo della neve richiamata nelle nuvole,
urlo e richiamo,
tu !
TRIPTYCH
Eminescu teenager
Word pressing on word,
what a shadow of woods smiling !
Thought pressing on thought,
what a star in the night burning !
Wave toward wave running,
what a moonbeam shining !
Time that moves only time,
what a forehead by thorn bleeding !
They'll go away almost disappearing
birds in the wind,
rather murmuring,
rather sparkling.
But who will look at them,
mother weeping,
seed blooming,
word pressing on word ?
Eminescu mature
In himself was snowing
with black floks of snow,
being he was
a breaking, a waterfall.
He himself wasn't him,
his way had changed the way
as the purgatory changes in ring
of aura its hell.
So much love and rough kindness
was to have in himself he with himself
that he unlocked any lock
with the weeping of the keys of his tears.
Otherwise, with strong body and keen,
with scarce lashes and burned,
it was something entirely archaic
in the future he had covered.
Then he put his hand in front of his irises,
but through it he had sight
of the written yet unwritten,
of all the widowers of the stars.
Eminescu last
Absorbant cave,
circle absorbing the point,
snail horn not hurting,
being reabsorbed in being.
You, running light
returning at home,
suddenly becoming hungry,
recalling your bride.
Ah, sweet relapse
of the word in itself,
circles circles of silence,
absorbing in itself divine
senses, senses, meanings,
narrowing in angle,
tearing back,
cold of the snow recalled in the clouds,
howl and recall,
you !
