Petru Creţia

                                               

TU DULCE-NEAGRĂ

Tu dulce-neagră, furios amară
Esenţă
Care bîntui arborii şi gîndul,
Făcînd şi desfăcînd gînduri şi lumi,
Iluminînd pe dinlăuntru pătimirea
Şi sfîşiind fragila rezistenţă
A clipelor chemate să se ducă
Şi să urce
În alt timp.
Ţie, trecere şi stavilă, ar trebui să-ţi dăm
Un nume
Pe care iadul fiinţei să nu-l ştie.


TU DOLCE-NERA

Tu dolce-nera, furiosamente amara
Essenza
Che infierisci gli alberi ed il pensiero,
Facendo e disfacendo pensieri e mondi,
Illuminando dentro il patire
E strappando la fragile resistenza
Degli attimi chiamati per andare via
E salire
In altro tempo.
A te, passaggio e ostacolo, dovremmo darti
Un nome
Che l'inferno dell'essere non lo sapesse.



YOU SWEET-BLACK

You sweet-black, furiously bitter
Essence
Which haunt the trees and the thoughts,
Doing and undoing thoughts and worlds,
Lighting inside the suffering
And tearing to pieces the frail resistance
Of the moments called to go away
And to ascend
Another time.
To you, passing and obstacle, we should give
A name
Which the hell of being should not know.