Daniel Corbu

LECŢIA DE ABIS

Prea tîrziu ai venit fericire
prea tîrziu ai cîntat întomnata mea carne!
Aici, unde se amestecă minciuna cu plînsul amar
şi în orice om un Petru se leapădă
am putea asculta împreună mezza-voce a lamentaţiei
am putea decripta istorii sigilate
sau vedea cum se vinde schimonosita legendă a legendei
şi se recondiţionează bandajele istoriei.

Sunt cel ce aprinde ruguri de vorbe.
Pot privi mîna care scrie şi mîna care cerşeşte lumină
şi aripile de ceară topindu-se-ncet
şi mîna aruncătoare de pietre de ţinut moartea la doi paşi mai încolo.
Cui să-i pese că am aşternut o icoană?
După draperii acelaşi teatru cu păcate egale
aceeaşi lună subţiată de plopi.
Iar de va apărea celălalt
se va-mpiedica de ferestre.



LA LEZIONE DI ABISSO

Troppo tardi sei venuta felicita
troppo tardi canti mia carne d'autunno!
Qui dove si mescola la bugia con il pianto amaro
e in ogni essere un Pietro sta negando
potremo ascoltare insieme la mezza voce del lamento
potremo decriptare storie sigillate
oppure vedere come si vende la deforme leggenda della leggenda
e sono ricondizionati i bendaggi della storia.

Sono quello che accende roghi di parole.
Posso guardare la mano che scrive e la mano che mendica la luce
e le ali di cera sciogliersi lentamente
e la mano gettante le pietre per tener la morte lontana.
Chi se ne importa che io ho creato un'icona?
Dopo i sipari lo stesso teatro con gli stessi peccati 
la stessa luna assottigliata dai pioppi.
E se quel altro apparira
s'inciampera dalle finestre.



THE LESSON OF ABYSS

Too late you come happiness
too late you sing my autumn flesh!
Here where the lie  blends with the bitter weep
and in every man a Peter is denying
we could listen together to the mezza voce of the lamentation
we could decrypt sealed stories
or could see how is sold the distorted legend of the legend
and is reconditioned the bandages of the history.

I am that who lights piles of words.
I can look at the hand who writes and at the hand who begs light
and at the wax wings melting slowly
and at the hand throwing stones for keeping the death away
.Who cares that I have created an icon?
After the curtains the same theatre with the same sins
the same moon thinned by the poplar trees.
And if the other man would appear 
he would stumble over the windows.