Ileana Mălăncioiu

ÎNTÎMPLARE POSTUMĂ

De ce plîngi, mă întreabă îngerul
în cimitirul vesel în care plutea
cu aripi de fluture peste iarba
crescută în dezordine deasupra mea.

Chiar, mă gîndeam, de ce-oi fi plîngînd
mi-a luat pînă şi ultima durere
poate că plîng aşa, doar din obişnuinţă
sau doar din simplă prevedere.

Ia să-ncerc să rîd, ia să încerc
să-ntind o mînă să rup sîngerul
pe care s-a aşezat fluturele
să-ntind o mînă să ating îngerul.

Aşa mă gîndeam şi chiar rîdeam
în cimitirul mai vesel decît era.
De ce rîzi m-a întrebat înspăimîntat îngerul
în vreme ce se-ndepărta.


EVENTO POSTUMO

Perche stai piangendo, mi chedeva l'angelo
nel cemitero allegro dove stava volando
con ali di farfalla sopra l'erba
cresciuta in disordine sopra di me.

Appunto, pensavo, perche sto piangendo
lui mi ha guarito anche l'ultimo dolore
forse piango cosi, per abitudine
oppure per semplice cautela.

Che provi di ridere, che provi
tender la mano per romper il fiore
su di quale l'angelo si e posato
tender una mano per toccar l'angelo.

Cosi pensavo e proprio ridevo
nel cemitero piu allegro di quel che era.
Perche ridi mi domando l'angelo
mentre spaventato s'allontanava.



POSTHUMOUS HAPPENING

Why are you crying, the angel asked me
in the cheerful cemetery where he was soaring
with butterfly wings over the grass
grown in disorder over me.

Just like this, I thought, why am I weeping
he has taken even the last pain from me
perhaps I am weeping so, out of habit
or out of mere precaution.

Let me try to laugh, let me try
to hold a hand to tear the flower
on which the angel was sitting
to hold a hand to touch the angel.

So I thought and even laughed
in the cemetery more cheerful than it truly was.
Why are you laughing asked me scared the angel
during he was moving away.