Se cerne, de ieri,
O privire spre cer,
Căci, iată,
Trandafirul nopţii murind
Într-o anume demnitate a lui
Ne-ncovoiată de soare şi ghimpi,
Tăcutul, mereu întristatul
În înflorirea lui, temîndu-se
Ca-n faţa unei priviri neaşteptate,
Creşte,
Cu dimineaţa de ieri,
O împotrivire numai a lui
Sub povara unei stele
Ascunsă încă.
LA ROSA DELLA NOTTE MORENDO
Sta piovigginando, da ieri,
Uno sguardo verso il cielo,
Perche, eccola,
La rosa della notte morendo
In una certa sua dignita,
Non chinata dal sole e dalle spine,
Il silenzioso, sempre rattristato
Nel suo fiorire, avendo paura
Come dinanzi a un'inatteso sguardo,
Sta crescendo
Con il mattino di ieri,
Una riluttanza soltanto sua
Sotto il peso di una stella
Ancora nascosta.
THE ROSE OF THE NIGHT DYING
It is sprinkling, since yesterday,
A look towards heaven,
Because, here,
the rose of the night dying
With its own dignity,
Unbent by the sun and by the thorns,
The silent, always saddened
In its flowering, being scared
As before an unexpected look,
It is growing
With the yesterday morning,
An its own resistence
Under the burden of a star
Still hidden.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.