AUD...
Aud ecoul vremii de parcă merg spre mări
şi tot aşa de parcă vin mările spre mine, -
aud trecerea vremii de parcă intru-n zări
şi tot aşa de parcă vin zări să mă încline.
Întoarcerea-mi rotundă din ţipăt spre tăceri
e ca plecarea lavei spre piatră din vezuvii,
cînd numai faţa pietrei se-ntoarce către ieri,
cînd numai faţa mării se-ntoarce către fluvii.
Cîteodată luna e ca un soare sterp,
cîteodată terra e ca o lună mare.
În mine strigă timpul. În mine spaţii fierb.
Prin mine omul trece. Prin mine noaptea doare.
SENTO...
Sento l'eco del tempo come se andassi verso il mare
e come se venisse il mare verso di me, -
e come se venisse l'orizzonte per chinarmi.
Il mio ritorno tondo dal grido verso il silenzio
e come la partenza della lava verso la pietra nei vezuvi,
quando soltanto la faccia della pietra si volge verso ieri,
quando soltanto la faccia del mare si volge verso i fiumi.
A volte la luna e come un sole arido,
a volte terra e come una grande luna.
Dentro di me bolliscono gli spazi . Dentro di me il tempo grida.
Per me l'uomo passa. Per me la notte duole.
I HEAR...
I hear the echo of the time as I would walk towards the sea
and as the sea would come towards me, -
I hear the passing of the time as I would penetrate the horizon
and as the horizon would come to bend me.
My round coming back from shout to silence
is like the turning of lava into stone in the volcano,
when only the face of the stone turns to yesterday,
when only the face of the sea turns to the rivers.
Sometimes the moon is like a dead sun,
sometimes the earth is like a big moon.
Inside me the time is calling. Inside me the space is boiling.
Through me the man is passing. Through me the night is hurting.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.