Traian Coşovei

PLIMBAREA DE DIMINEAŢĂ

la capătul scării
am văzut cîinele coborînd cele o mie şi una de trepte
bătrînul cîine scos la plimbare în lesă
bătrînul cîine scos la plimbare în brînci în splendoarea
dimineţii de iarnă.

avea ochii mei, anii mei care-au fost, cearcănele mele,
avea numele meu scris pe zgarda murdară
cu un sfîrşit de tandreţe, cu un început de ferocitate.
strecurîndu-şi umbra printre barele de alamă ale scării

în ochii lui am văzut lumina din insula elis
şi hoardele mătăsurilor învîrtind imensa ruletă a nopţii,
în ochii lui stinşi am văzut sticlirea apocalipsei
şi datoriile mele neplătite şi viaţa mea de netrăit
( şi, doamne, avea anii mei şi lacrimile mele)
bătrînul cîine scos la plimbare în splendoarea ultimei
dimineţi de iarnă
împins o mie şi una de trepte, una cîte una,
pînă la capăt  şi mai departe
de unde nu mai există
nicio întoarcere.



IL GIRO DEL MATTINO

Al capo delle scale
ho visto il cane scendere i mille e uno gradini
il vecchio cane portato in giro a guinzaglio
il vecchio cane portato in giro a spintoni nello splendore
del mattino d'inverno.

aveva i miei occhi, la mia passata eta, le mie occhiaie,
aveva il mio nome scritto sul collare sudicio,
con una fine di tenerezza, con un principio di ferocita.
scivolando la sua ombra tra le sbarre d'ottone delle scale

nei suoi occhi ho visto la luce dell'isola elis
e le folle delle sete girando  l'immensa roulette della notte
nei suoi occhi spenti ho visto il brillare dell'apocalisse
e i miei debiti non pagati e la mia vita non vivibile
( e, dio,  aveva la mia eta e le mie lacrime)
il vecchio cane portato in giro nello splendore dell'ultimo
mattino d'inverno
spinto mille e uno gradini, uno ad uno
fino alla fine e oltre
da dove non c'e piu
ritorno.


THE MORNING WALK

upstairs
I have seen the dog coming down the thousand and one steps
the old dog took out for a walk in leash
the old dog pushed out for a walk in the splendour
of the winter morning.

he has my eyes, my passed age, my circles,
he has my name written on his dirty collar
with a touch of tenderness, with a touch of ferocity.
sliping his shadow among the brass bars of the stairs

in his eyes I have seen the light from elis island
and the crowds of the silks spinning the huge roulette of the night
in his dim eyes I have seen the glassing of the apocalypse
and my unpaid debts and my unlivible life
( and, lord, he has my age and my tears)
the old dog took for a walk in the splendour of the last
winter morning
pushed one thousand and one steps, one by one,
as far as the end and beyond
from where there is 
no return.